URUK: Primul oraș de pe planetă care ar putea ascunde Secretele Umanității
Uruk a fost un oraș care a existat la sud de Valea Râurilor, pe malul Eufratului și, din acel moment, cultura sa a fost răspândită în întreaga Mesopotamia, acesta devenind primul și cel mai important oraș de pe planetă.
Leagănul regilor maiestuoși și legendari, precum Gilgamesh, un zeu căruia îi erau atribuite caracteristici de extraterestru.
Uruk reprezenta, fără îndoială, unul dintre cele mai misterioase orașe din vremurile antice.
Origini și descoperirea lui Uruk
A fost descoperit în 1849, grație lui William Loftus, deși cei mai renumiți arheologi nu au ajuns aici decât în secolul următor, 1912-1913.
Julius Jordan împreună cu Societatea Germană de Est au descoperit la acea vreme templul Ishtar, surprinzător prin mozaicurile și cărămizile sale din chirpici.
Dar ceea a surprins cel mai mult au fost ruinele zidului antic care acoperea întregul oraș în urmă cu mai bine de 3.000 de ani. Conform studiilor ulterioare, zidul atingea peste 15 metri înălțime și avea o lungime mai mare de 9 kilometri. Zid care se spune că a fost construit de regele Ghilgamesh.
În anii 1950, Heinrich Lenzen a descoperit câteva tăblițe scrise în dialectul sumerian și datate în jurul anului 3.300 î.Hr. și care a descris Urukul ca fiind primul centru urban care a utilizat scrierea ca metodă comună de comunicare.
Toate aceste descoperiri au demonstrat, contrar a ceea ce credea lumea la acea vreme, că Uruk a devenit nu doar prima așezare umană urbană, ci și nucleul societății, având o putere economică înfloritoare, superioară oricărui alt loc.
De-a lungul istoriei sale, Uruk a trecut, de asemenea, prin diferite etape. Fundația sa, ca așezare neolitică, a avut loc în jurul anului 5.000 î.Hr., a devenit un oraș puternic și influent undeva în perioada 4.000 – 3.000 î.Hr., până la dispariția sa, în anul 700 d.Hr.
Influența lui Uruk a fost una atât de puternică, încât există chiar o perioadă care îi poartă numele – fără îndoială că acesta a reprezentat cea mai influentă metropolă a societăților umane.
Cu toate acestea, încă nu se știe cum a devenit Uruk epicentrul societății și motivul pentru care acesta a avut un element dominant. Puterea sa economică era renumită, iar „pământul perfect” care exista în valea celor două râuri i-a oferit posibilitatea de a asigura producția celor mai bune alimente din zonă.
Este posibil ca acesta să fi fost unul dintre motivele pentru care a atras mulți oameni care s-au alăturat urbanismului, aceștia dorind să investească în diverse afaceri cu alte regiuni, astfel încât să fie eliminată lupta pentru supraviețuire și oferind oamenilor posibilitatea de a se dedica altor sarcini, prin crearea diverselor activități, festivități de cultură, artă și multe altele. Se crede, de asemenea, că Uruk era atins de o influență „divină”, de ceva ce nu aparținea acestei planete.
Poveștile misterioase ale zeilor
Cel care a dat numele acestui oraș a fost Enmerkar.
Zecharia Sitchin, unul dintre cei mai mari cărturari ai antichității, menționează chiar faimoasa dispută din Aratta a lui Enmerkar.
O dispută care s-a încheiat cu o mare furtună, urmată de secetă, de care Enmerkar a vrut să profite pentru a-și prelua regatul.
„Inanna, regina țărilor, nu și-a părăsit Casa din Aratta; nu i-a dat Aratta lui Enmerkar. Inanna a fost o zeiță care s-a mutat într-o navă spațială și poate fi văzută în numeroase reprezentări și ilustrații de acest fel.”
Tăblițe cuneiforme care au fost găsite în Ninive spun povești despre uriași, monștri ciudați și, desigur, misterioase nave zburătoare.
Dintre toate acestea, cel care atrage cel mai mult atenția este Gilgamesh, o ființă bizară de acum 5.000 de ani care a condus Uruk într-un mod despotic. Anumite texte istorice îl descriu ca pe cineva care a existat cu adevărat, dar care avea o origine de ordin fantastic, complet necunoscută.
Din păcate, povestea completă nu a supraviețuit trecerii timpului, dar ceea ce se poate intui din restul tăblițelor găsite arată povestea unei lupte pe viață și pe moarte.
Sumerienii îl priveau pe Ghilgamesh ca pe „cel care cunoștea toate lucrurile”. Spuneau că este „un hibrid între zei, care a venit din cer printre oameni.” În plus, menționează faptul că acesta nu avea defecte: „când zeii l-au creat, l-au făcut două treimi zeu și o treime om. O ființă perfectă.”
După cum se poate observa, multe părți ale istoriei noastre povestite de arheologie și de cultura ortodoxă și tradițională ascund nenumărate detalii cu privire la originile noastre. Iar Uruk este un exemplu clar în acest sens, împreună cu poveștile sale misterioase despre zei – care ne determină să ne întrebăm dacă nu cumva într-adevăr a existat o „influență” aparte, o forță dincolo de ceea ce știm.
