Viziuni religioase. Principiile zoroastrianismului
Zoroaster sau Zarathustra este fondatorul zoroastrianismului, religie răspândită pe scară largă în zona geografică a Iranului și Indiei din contemporaneitate, până la apariția islamismului.
Elementul de noutate adus de zoroastrianism este reprezentat de viziunea sa monoteistă, existând păreri care consideră că iudaismul și creștinismul s-au dezvoltat de la ideile lui Zoroaster.
Dar când a trăit Zoroaster (sau Zarathustra)? Nu se știe cu exactitate, dar se presupune că între anii 628 și 551, înaintea erei noastre, deși unele dintre învățăturile sale par a fi scrise într-o perioadă anterioară, analizând componența lor lingvistică.
Preot cu vocație, Zoroaster a devenit profet, în urma unor revelații avute în jurul vârstei de 30 de ani. Astfel, el a început să promoveze o nouă religie, aceasta având noutatea de a fi prima viziune teistă care plasează o singură zeitate în centrul credinței individului, în opoziție și cu religia persană a epocii, politeistă.
Cu toate acestea, există o comuniune interesantă de monoteism și dualism în această religie. Adesea, acestea se întrepătrund, iar principiile de bază ale zoroastrianismului sunt următoarele:
- Omul dispune de liber arbitru și de simțul moralității, aspecte primare care îl diferențiază de animale. Astfel, acesta trebuie să utilizeze aceste două atribute pentru a distinge binele de rău și a acționa în favoarea primului.
- Deși există o singură zeitate, aceasta nu este atot-puternică. După cum liberul arbitru funcționează și la nivelul acesteia, a dezvoltat și o parte negativă, care ghidează răul.
- Fiecare faptă a omului este cuantificabilă în termen de bine sau rău, astfel că fiecare individ are rolul său în stabilirea ordinii cosmice, prin acțiunile desfășurate.
- La finalul vieții, omul poate ajunge în Rai sau în iad, în funcție de raportul dintre bine și rău existent în viața sa. Odată ajuns într-unul dintre aceste două locuri, soarta sufletului individului este pecetluită.
- Codul moral pe care se bazează viziunea religioasă a lui Zoroaster îndeamnă oamenii la: spunerea adevărului, iubirea aproapelui, menținerea promisiunilor, evitarea exceselor.
- Focul joacă un rol important, alături de apă, fiind elementele care purifică și fiind folosite și în ritualul de trecere către lumea cealaltă.
- Zoroastrianismul nu este de acord cu cremațiunea sau cu înmormântarea corpurilor, întrucât acestea ar contamina pământul. Astfel, în viziunea originară, corpurile sunt urcate în Turnul Tăcerii, construit cu deschidere către Cer, pentru a fi sfâșiate de vulturi, în timp ce oasele se strâng ulterior și se păstrează (însă, din cauza problemelor logistice aferente acestui ritual, zoroastrianiștii de astăzi recurg la cremațiunea sau la înmormântarea trupurilor).
În ciuda vârstei sale înaintate, zoroastrianismul rămâne o religie practicată și astăzi, pe o scară relativ largă, în Iran – și în India (aici la un nivel mai scăzut).
Astfel, în contextul vastei evoluții sociale, economice, culturale și religioase, viziunea lui Zoroaster rămâne una dintre puținele doctrine religioase care-și menține gradul de actualitate și în prezent.
