666 – O analiză ortodoxă a Sfinților Părinți
666 – cel mai (in)faimos număr din istoria ortodoxiei, a iscat numeroase controverse legate de semnificația sa și de legătura sa cu Antihrist. Foarte puțini dintre comentatori, însă, se bazează pe ceea ce spune tradiția Bisericii, pe ce spun Sfinții Părinți (în principal Sfântul Andrei Criteanul).
Sfântul Paisie și 666
Tot în acest context, poate că este important de menționat faptul că, în pofida a ceea ce se crede, Sfântul Paisie nu a spus că, în sine, codul de bare UPC este ”pecetea lui Antihrist”, ci mai degrabă se referea la sistemul de urmărire globală a oamenilor, fără însă să spună că modalitatea prin care aceasta se va face ar fi codul de bare, care astăzi este total depășit de sisteme de codificare mai noi, în special de sistemul QR (și nu numai).
Capitolul 13 din Apocalipsă
Foarte mulți, când vorbesc despre Antihrist, leagă prezența lui de celebrul cap. 13 din Apocalipsă, care spune așa:
”Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei sau numărul numelui fiarei. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.” (Apoc. 13, 16-18)
Termenul de ”antihrist” nu apare în Apocalipsă
Întâi de toate, după cum vedem, nu se vorbește de Antihrist. De fapt, în toată Apocalipsa, trebuie să știți, fraților, că nu se vorbește de Antihrist. De Antihrist se vorbește doar în Prima Epistolă Sobornicească a Sf. Ioan Teologul:
”Copii, este ceasul de pe urmă, şi precum aţi auzit că vine Antihrist, iar acum mulţi antihrişti s-au arătat; de aici cunoaştem noi că este ceasul de pe urmă.” – [Când spune] ”ceasul de pe urmă” Sf. Apostol se referă la acel moment, deci în urmă cu 2000 de ani.
”Antihristul” apare în 1 Ioan
”Dintre noi au ieşit, dar nu erau de-ai noştri, căci de-ar fi fost de-ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci ca să se arate că nu sunt toţi de-ai noştri, de aceea au ieşit. Iar voi, ungere aveţi de la Cel Sfânt şi ştiţi toate. V-am scris vouă, nu pentru că nu ştiţi adevărul, ci pentru că îl ştiţi şi ştiţi că nicio minciună nu vine din adevăr. Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Iisus este Hristosul? Acesta este antihristul, cel care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul.” (I Ioan, 2, 18-22)
Deci vedem că apare de trei ori cuvântul Antihrist, în Biblie apare de cinci ori, dar nu apare în Apocalipsă. Vedem că încă de pe vremea Sf. Apostol Ioan Teologul se vorbește despre ceasul de pe urmă. De ce? Pentru că încă de pe vremea Sf. Apostol Ioan Teologul starea duhovnicească a societății era atât de jos, încât Antihristul putea veni dintr-o clipă în alta.
Sfârșitul lumii era așteptat de la începuturi
Și, trebuie să știți că, în Biserica primară, creștinii aveau această conștiință a unei venirii iminente a Antihristului, și mai ales a lui Hristos – deci a Doua Venire, Parusia cum se numește.
Și, din cauza asta, Sf. Apostol Pavel este nevoit să scrie două Epistole către Tesalonicieni, care să trateze această problemă a sfârșitului lumii. Și învățătura Bisericii, și Mântuitorul spunea asta, că nimeni nu știe când va fi a Doua Venire. Pentru că asta depinde de pocăința oamenilor.
Pocăința întârzie sfârșitul lumii
Deci, vedem că, încă de pe vremea Sf. Apostol Ioan, erau întrunite condițiile venirii lui Antihrist. Dar pocăința oamenilor, datorită jertfei lui Hristos și datorită ridicării nivelului duhovnicesc prin această jertfă, prin această înviere a Domnului, datorită ridicării nivelului duhovnicesc al nostru, al oamenilor, au amânat venirea lui Antihrist.
Deci, câtă vreme oamenii se vor pocăi, Antihristul nu va veni, lumea va continua. Însă, într-adevăr, suntem către final, și asta nu din cauza faptului că oamenii păcătuiesc, cu toate că oamenii păcătuiesc mai mult ca niciodată, ci din cauza faptului că oamenii nu se mai pocăiesc, nu ne mai pocăim. Dacă ne-am pocăi, dacă am încerca să devenim mai buni, atunci Dumnezeu ar continua lumea, ar prelungi timpul, pentru că timpul ne este dat pentru pocăință. Dacă noi nu ne mai pocăim, dacă noi nu încercăm să devenim mai buni, timpul nu-și mai are sensul, rostul.
Virtutea trece drept păcat
Și noi nu ne mai pocăim pentru că marea problemă astăzi nu este că păcatul este mai mult – cu toate că este și asta – ci, pentru că astăzi păcatul trece drept virtute și virtutea drept păcat.
Dacă furi, ești șmecher; dacă faci un rău aproapelui tău, l-ai dovedit; dacă faci anumite păcate trupești, ești bărbat, dacă ești blând, ești mototol; dacă te smerești, ești un prost…
Ei, în clipa în care virtutea trece drept păcat și păcatul drept virtute, oamenii nu se mai pot pocăi, oamenii nu se mai pot întoarce și, deci, sunt condamnați să se ducă spre autodistrugere, oricum vedem această spirală a escaladării unui conflict inter-civilizațional, al unei polarizări crunte a societății, a unor camere a egoismului nostru interior în care nu avem pe nimeni altcineva decât pe noi înșine. Deci trebuie să ne pocăim!
Sărim direct la Capitolul 13, de ”dragul” lui 666
Este foarte interesant faptul că foarte mulți specialiști în tema Antihristului lasă la o parte toată Apocalipsa, toate celelalte 12 capitole și sar direct la cap. 13 – și de aici la aceste versete și socotesc că au dezlegarea sigură doar a acestor versete și mai ales a lui 666, fără însă să aibă niciun fel de idee, niciun fel de descoperire de la Dumnezeu referitoare la toate celelalte.
Trebuie să știți, fraților, că acestea se fac în Biserică, și se fac pe baza Sfinților Părinți, pe baza oamenilor care au fost luminați de Dumnezeu în acest sens. Și, deci, socotesc că nu este bine să ne încredem gândului, ci trebuie să intrăm în ascultarea Tradiției, a Sfinților Părinți, exprimată în cazul monahilor/monahiilor prin stareț/stareță și pentru mireni prin duhovnic și prin consensul Sfinților Părinți.
Acum să vedem ce spun Sfinții Părinți legat de asta. Dar, înainte de a vorbi despre ce spun Sfinții Părinți legat de 666 – și vă avertizez că ceea ce spun Sfinții Părinți e mult mai periculos decât ceea ce spun diferiții interpretatori, ca să spun așa, este și mult mai periculos și mai important ceea ce spun Sfinții Părinți și mai ales acționabil – adică putem să facem ceva cu această informație, cu ceea ce spun Sfinții Părinți. Dar, până să ajungem la ceea ce spun Sfinții Părinți, trecem în revistă, foarte sumar, cele mai cunoscute poziții, relatări, cu referire la celebrul 666.
666 și 616
Întâi de toate, trebuie să știți că există două versiuni, una spune de 666 și cealaltă spune de 616, dar Biserica din primele veacuri a acceptat 666 și a respins 616 și au spus toți Părinții că 616 este o greșeală de tipar. De ce? Pentru că 666 se scrie în limba greacă, în limba în care a fost scrisă Apocalipsa: χξστ. Romanii, evreii, nu aveau cifre, aveau litere și foloseau litere pe post de cifre. În cazul grecilor avem: α =1 ; β =2 ; … ; ι =10 ; κ =20 ; … Este un sistem mult mai greoi decât sistemul arab și din cauza asta a dispărut sistemul de numerație grec și se folosește sistemul de numerație arab.
Dar pe vremea respectivă nu exista alternativă, iar din cauza asta pe cele mai vechi papirusuri era scris χξστ, care este 666. Și pentru că ξ seamănă cu un șarpe, cu un tirbușon, poate fi interpretat ca și ι. Din cauza asta anumiți copiști, puțini, au copiat χιστ [666] în χισι [616] – ι este 10, pe când ξ este 60. Deci [este] 666 care este scris χξστ, datorită faptului că grecii și alte popoare din vechime nu aveau un sistem de numerație dedicat pentru cifre.
Gematria: Nero = 666
Datorită faptului că grecii foloseau litere în loc de cifre, în Antichitate era foarte folosită așa numita gematria, care numele vine de la geometira, spun unii, adică de la știința măsurării. Gematira este știința măsurării numelui, adică fiecare literă însemna o cifră, numele era format din litere, aceste litere însemnau niște cifre, se făcea totalul și, la sfârșit, rezulta o sumă.
După cum spune în Apocalipsă:
”Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om.” (Apoc. 13, 18)
Deci se refera aici Sfântul Ioan la gematria și foarte mulți comentatori socotesc corect, de altfel, pe baza gematriei, că este vorba de numele unui om – 666. Și acesta, după cei mai mulți comentatori, este vorba de împăratul roman Nero, care rezultă, pe baza acestei metode, 666.
Și, într-adevăr, Biserica spune că Nero nu a fost Antihristul, ci a fost o preînchipuire a acestui malefic personaj care va veni la sfârșitul veacurilor. Și asta datorită faptului că Nero a fost primul mare prigonitor al creștinilor. Nero îi prindea pe creștini și le dădea foc, îi punea pe post de torțe la chefurile lui ș.a.m.d., îi chinuia într-un mod foarte cumplit și așa au murit mii și mii de creștini, inclusiv Sfântul Apostol Pavel și Sfântul Apostol Petru. Deci, o primă tâlcuire a acestui 666 este pe baza gematriei, adică literele din numele respectiv în greacă sau ebraică vor duce la 666.
Nu trebuie să găsim atât numele, cât esența lui 666
Nu este vorba să identificăm persoana, ci să găsim esența persoanei, cine este Antihristul de fapt, în sine, în el însuși, astfel încât să ne putem feri de el, de lucrul ăsta. Pentru că persoana, chiar dacă am spune că este cutare sau cutare, pe de-o parte am genera sigur ură, frică între oameni și, pe de altă parte, ce poți să-i faci? Nu-i poți da în cap, cum se spune. Deci, pe noi ne interesează mai degrabă esența Antihristului, cine este în esența sa.
Mary Stewart Relife și codul de bare
De acolo, dincolo de gematria a apărut celebra problemă a codului de bare, care dă 666. Dar nu este adevărat.
Această problemă a codului de bare UPC (Universal Product Code), un standard depășit și scos din uz astăzi, a provenit de la o înșelată, pe numele ei Mary Stewart Relife, care a scris într-o carte, ”The new money system” despre acest lucru. Doamna respectivă, întâi de toate, nu era ortodoxă, mai degrabă atee și, dincolo de această înșelare cu codul de bare, a scris și alte lucruri neadevărate în cele două cărți ale ei, în 1981, ”The new money system” și, în 1982, ”When Your money fails”.
A spus că Anwar Sadat, celebrul președinte al Egiptului, ar fi Antihristul și, culmea, președintele respectiv a fost asasinat la scurt timp după ce doamna respectivă spusese acest lucru. Apoi, s-a refugiat în profeții și a spus că sfârșitul lumii va fi pe undeva prin anul 2011, prin august sau octombrie.
Astfel că este important, în clipa în care promovăm anumite lucruri, să verificăm și sursele, să vedem dacă sunt ortodoxe, dacă aparțin sau sunt confirmate de Sfinții Părinți, dacă sunt valide în Biserică.
Pentru că altfel, mergând pe alte căi, ne putem înșela amarnic.
Preînchipuiri ale sfârșitului lumii
Într-adevăr, Apocalipsa spune:
”Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei.” (Apocalipsa, 13-17)
Asta să știți că s-a întâmplat pe vremea unor împărați romani, care, în clipa în care creștinii se lepădau de Hristos li se punea un semn pe mână sau pe frunte și atunci puteau să cumpere din Agora, din piața publică. Bineînțeles că asta, ca și în cazul lui Nero, nu era o împlinire practică a acestei profeții, căci Antihristul era încă de pe vremea lui Dioclețian, Dominițian sau Nero, ci e vorba de o preînchipuire a acestui sistem de înregimentare global, care va exista la sfârșitul veacurilor și care nu știm încă exact ce este. Dar sunt foarte evidente astăzi aceste tendințe legate de recunoașterea facială…
Textul original (grec) este cheia
Să avem grijă să nu absolutizăm, să nu spunem că tehnologia asta sau o alta este satanică, pentru că, de fapt, nicio tehnologie nu e satanică, ci scopurile în care sunt folosite ele și care pot fi, într-adevăr, malefice. Noi trebuie să fim aproape de Dumnezeu, să avem luminarea necesară. De ce? Pentru că a treia linie care provine de la Sfinții Părinți se bazează pe faptul că în Biblie nu scrie așa cum întâlnim noi acest 666. Am spus că grecii nu aveau cifre, aveau litere pe post de cifre și că scrie acolo χξστ și spun Sfinții Părinți că Duhul Sfânt, Cel care l-a insuflat pe Sfântul Ioan Teologul știa numele Antihristului, însă nu a vrut să pună acest nume malefic în cartea sfântă și atunci a pus numele esenței lui, pentru că, de fapt, pe noi asta ne interesează.
666 : Hristosul străin de cruce
După cum în profeția celebră de la Isaia s-a pus numele esenței Mântuitorului și s-a spus acolo:
”Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel.” (Isaia 7, 14) care se tâlcuiește ”cu noi este Dumnezeu”. Numele Mânuitorului nu a fost Emanuel, a fost Iisus, după cum știm, însă numele esenței Lui este Emanuel, adică ”cu noi este Dumnezeu”.
La fel și la Antihrist, la cel satanizat cu toată puterea diavolului – Antihristul nu va fi diavolul, ci va fi omul care va primi în sine toată puterea diavolului – numele esenței lui va fi Χξστ (Χ– Χριστός (Hristos); ξ – ξένος (străin); στ – σταρυος (de cruce) ). Spun Sfinții Părinți că este un Hristos xenos stavrou, adică un Hristos străin de cruce.
Antihristul va fi, chipurile, ”bun”…
Adică Antihristul ”va rezolva” toate problemele omenirii – vor sta oamenii pe o canapea pufoasă, tolăniți, cu o telecomandă sau o tastatură la dispoziția lor (sau poate printr-un alt mod) și vor comanda tot ce le dorește sufletul – vor fi, deci, robii propriilor patimi, sclavii plăcerilor lor.
Iar asta este foarte, foarte periculos! Și, din cauza asta, a spus acolo Sfântul Ioan Teologul, și prin el Duhul Sfânt: aveți grijă de așa-zișii hristoșii străini de cruce, adică de cei care vă oferă totul fără iubire, fără jertfă, fără efort – pentru că iubirea înseamnă efort, înseamnă efortul de a-l iubi pe celălalt, de a ieși în întâmpinarea celuilalt, de a-l asculta pe celălalt – să nu uităm că ascultarea este, întâi de toate, iubirea desăvârșită a ucenicului față de stareț, a fiului față de părinte, a părintelui față de fiu (bineînțeles, fiecare cu limitele lor, căci doar ascultarea monahului merge la desăvârșire).
…însă Antihristul va elimina iubirea
În clipa în care dispare iubirea, în clipa în care dispar toate acest lucruri, omul devine ca o bestie, tras ca boul de belciug de patimile sale, de dorințele sale. Și atunci cum mai poate exista o civilizație? Nu mai poate să existe civilizație, fiindcă fiecare va fi stăpânit de împlinirea dorințelor, va fi rob plăcerilor și va fi tras de ele. Și atunci nu va mai veni o durere analog, nu va mai veni o cruce analog. Deci e vorba de asfaltarea civilizației, de topirea civilizației și ăsta va fi marele pericol – acesta va fi Antihristul, un Hristos străin de cruce.
Pericolul absolutizării căutării lui 666
Problema cea mare, în toată această discuție despre Antihrist, este faptul că întocmai această preocupare exagerată despre Antihrist este de natură, foarte probabil, vă rog să mă iertați, de natură antihristică, pentru că Îl lăsăm pe Hristos, nu ne ocupăm cu Hristos, nu mai dorim să ne unim cu Hristos, ci căutăm încontinuu să rezolvăm tot felul de puzzle-uri, tot felul de ghicitori și încercăm să explicăm tot felul de profeții, după cum spune Sfântul Apostol Petru în Scriptură: nicio profeție nu se tâlcuiește singură, ci în Biserică, în sensul Sfinților Părinți.
Din cauza aceasta să fim foarte atenți, să nu intrăm, să nu fim cuceriți de tot acest duh al venirii lui Antihrist, să ne refugiem în viitor și să fim captivi viitorului. Trebuie să trăim în prezent, pentru că prezentul ne mântuiește. Și Antihristul o să vină, fie că vrem, fie că nu vrem, dar noi, prin lipsa noastră de pocăință, prin lipsa noastră de concentrare pe noi înșine și acum, în prezent, pe ascultarea noastră jertfitoare față de ceilalți, nu facem altceva decât să-l grăbim pe Antihrist.
Antihristul din noi
Și, dincolo de asta, trebuie să știți că este mult mai periculos antihristul din noi, adică lucrarea demonică din noi, decât acel Antihrist care va veni odată, cândva, în viitor, undeva, poate foarte departe de locul în care ne petrecem noi viața ș.a.m.d. Deci trebuie să ne concentrăm foarte mult pe lucrarea demonică din noi, pentru că asta ne afectează mult mai mult și mult mai intens și ne putem chiar pierde mântuirea.
Deci, mare, mare atenție, să nu începem să găsim peste tot antihriști, pentru că o să trăim o viață de om hăituit, de vânat. Și, în clipa în care vorbim despre toți că sunt diabolici, că toți sunt criminali, așa vor deveni. Dacă eu v-aș înjura încontinuu pe dumneavoastră, v-ar conveni? Nu v-ar conveni, bineînțeles. Asta nu înseamnă că trebuie să purtăm doar ochelari roz și să spunem că totul este bine. Nu este bine, iar omenirea se îndreaptă spre direcția respectivă, chiar cu pași mult mai repezi decât ar trebui.
Trebuie să avem însă multă atenție, să ne concentrăm pe unirea dintre noi, pe rugăciune, pe unirea cu Dumnezeu. Și, când spun rugăciune, spun și rugăciune pentru noi și pentru cei care socotim noi că nu fac bine, să-i lumineze bunul Dumnezeu. Să fim foarte atenți la tema asta.
Nu știe nimeni când vine sfârșitul: nu s-au împlinit încă anumite semne
Când o să vină Antihristul. Nu se știe, pentru că depinde de pocăinta oamenilor, dar vă dau un semn – și nu eu, ci un sfânt foarte recent, e vorba de Sfântul Ioan Maximovici, la care a venit un ucenic și i-a spus:
”Vlădică, da’ de ce nu vine sfârsitul lumii?”, ”Păi de ce să vină sfârșitul lumii?”
Și a spus ucenicul:
”Păi a spus Mântuitorul că în clipa în care Evanghelia va fi propovăduită la toate neamurile, în clipa respectivă va veni sfârșitul lumii.”
Și a spus Sfântul Ioan Maximovici:
”Dar stai puțin, Evanghelia, ca să fie propovăduită la toate neamurile, trebuie să fie propovăduită ca Evanghelie, adică în contextul ortodox, în context adevărat, nu altfel.”
Doar binele și iubirea vor birui! Răspândiți-le!
(Părintele Teologos)
