Cel mai mare secret al NASA: Sistemul Solar este dominat de numeroase specii extraterestre
În doar trei ani, în perioada 1969 şi 1972, 12 oameni, toţi americani, au pus piciorul pe Lună. De atunci, timp de 38 de ani, niciun pământean nu a mai ajuns acolo. Motivul? Simplu, ni s-a interzis să ne mai vizităm satelitul, pe motiv că îi deranjăm pe cei care sunt acolo de foarte multă vreme şi chiar le încurcăm planurile pe care le desfăşoară cu noi, cu planeta noastră, cu sistemul nostru solar. Dar ce fiinţe sunt acolo?
Astronomul rus Evgheni Arsiukin şi matematicianul ufolog Vladimir Ajaja, în filmul documentar difuzat pe canalul rusesc de televiziune RTR, susţin ferm acest lucru, aducând în sprijinul afirmaţiei lor dovezi concrete.
Cotidianul Pravda a publicat şi el o serie de destăinuiri şi fotografii despre clădirile aflate pe partea nevăzută a Lunii, despre entităţile extraterestre care sunt acolo şi despre maşinile lor ciudate, enigmaticele OZN-uri.
Dar există toate acestea cu adevărat sau sunt simple fabulaţii? Americanii care au ajuns pe Lună spun ceva în acest sens? Au văzut ei ceva acolo? În mod bizar, filmele făcute pe Lună de unele echipaje au dispărut din arhive, ca şi cum ar fi vorba despre nişte banale înregistrări video, nesemnificative.
Treptat însă, anumite lucruri, păstrate secrete timp de trei-patru decenii, au început să iasă la iveală. Pe timpul misiunii Apollo 11, din 20 iulie 1969, în legăturile radio dintre Neil Armstrong, Buzz Aldrin şi Centrul de control au existat două minute de tăcere, justificate iniţial de NASA prin apariţia unei supraîncălziri a aparaturii, apoi prin faptul că pulsul lui Armstrong ajunsese la 140 de bătăi pe minut, fapt pentru care i s-a transmis o frază codificată.
După 40 de ani, s-a aflat că, totuşi, în cele două minute, între Lună şi Pământ s-au purtat discuţii aprinse. Lui Neil i-a crescut, într-adevăr, brusc pulsul, deoarece acesta a văzut ceva ce i-a tăiat respiraţia şi l-a făcut să-l strige pe colegul său.
Acea discuţie a fost recepţionată atât de ruşi, care urmăreau îndeaproape misiunea, cât şi de diverşi amatori radio de pe glob. În cadrul unui interviu, Armstrong a declarat faptul că, înainte de plecare, au fost avertizaţi ca pe Lună vor întâlni „ceva”.
Bob Dean:
„Nu suntem singuri, n-am fost niciodată singuri. Suntem membrii unui Univers infinit, cu viaţă inteligentă infinită. Am avut o inter-dependenţă cu mai multe inteligenţe extraterestre. Dovezi incontestabile că cel puţin unul, poate două din aceste diferite grupuri au contribuit la ingineria genomului uman, cu peste 100.000 de ani în urmă. Această dovadă este literalmente copleşitoare.”
Celebrul Brookings Report. La sfârțitul anilor ’50, NASA a oferit Institutului Brookings un raport/studiu a cărui temă de bază era: Ce trebuie să facem dacă în viitor vom întâmpina inteligenţe extraterestre avansate?
Concluzia acestui studiu a fost aceea de a păstra secrete toate aceste informații, să nu fie dezvăluite oamenilor, deoarece din punct de vedere sociologic, teologic și știinţific ar fi un mare dezastru.
În anii ’70, NASA a descoperit faptul că lucruri anormale se întâmplă în inelele lui Saturn. Despre ce anume a fost vorba? Nu au știut cum să explice. Astfel, au pus la punct un program de milioane de dolari – Voyager şi l-au trimis la inelele lui Saturn, în 1980. Odată ajuns acolo, a început să facă fotografii. Fotografii despre care se vorbește că i-ar fi lăsat pe privitori absolut muți de uimire, că au fost literalmente uluiţi de ceea ce au văzut…
