Misterioasa sculptură în piatră din Guatemala pe care istoria a vrut s-o șteargă
Capul uriaș de piatră din Guatemala a fost o descoperire rară și unică în adâncul junglei.
Această enigmă a început în anul 1986, atunci când statuia a fost fotografiată pentru prima oară de dr. Oscar Rafael Padilla Lara. Acest eveniment a stârnit mari suspiciuni, mai ales pentru trăsăturile sculpturii, declanșând astfel un mister care nici până în prezent nu a fost dezlegat.
Așadar, în urmă cu mai bine de jumătate de secol, în adâncurile junglei din Guatemala a fost descoperit un cap de piatră gigantic. Fața avea trăsături fine, buze subțiri și un nas proeminent, iar privirea îi era îndreptată spre cer. În mod misterios, chipul prezenta trăsături caucaziene, care nu erau comparabile cu niciuna dintre rasele prehispanice ale Americii.
Vestea acestei descoperiri a apărut pentru prima dată în 1987, atunci când dr. Oscar Rafael Padilla Lara a publicat un articol în Buletinul “Los Antiguos”. Potrivit articolului său, în anul precedent primise o fotografie a unui misterioso cap uriaș de piatră, făcută în anii 1950 de către un localnic al Guatemalei care a murit înainte de a dezvălui locația.
Fotografia și povestea au fost colectate și citite de exploratorul David Harcher Childress, care a fost interesat să afle cât mai multe despre misterioasa sculptură. Harcher l-a contactat pe doctorul Padilla și i-a găsit pe proprietarii locului unde se afla monolitul, familia Biener. Situl era situat la 10 kilometri de un orășel din sudul Guatemalei.
Totuși, dr. Padilla a spus că, odată ajuns la fața locului, a găsit capul distrus. Acesta a spus:
“Capul a fost distrus de revoluționari în urmă cu aproximativ 10 ani. Am localizat statuia mult prea târziu. A fost folosită ca țintă de către rebelii antiguvernamentali. Acum este total degradat, arată ca Sfinxul din Egipt, chiar mult mai rău. Aproape că ochii, nasul și gura au dispărut complet.”
Padilla a reușit să măsoare înălțimea capului – aproape 6 metri. Acesta nu s-a mai putut întoarce la fața locului din cauza atacurilor armate dintre forțele guvernamentale și rebelii din zonă.
Astfel, distrugerea capului a dus la o moarte prematură a istoriei. În anul 2012, povestea a fost “reînviată” de către regizorul Raul Julia Levy, care a folosit fotografia sculpturii pentru a lansa un documentar în cadrul căruia a declarat și faptul că extratereștrii au avut contact cu mayașii.
Levy a publicat un document scris de arheologul guatemalean Héctor E. Majia, care spunea:
“Detest faptul că acest monument nu prezintă caracteristicile mayașului, nahuatlului, olmecului sau oricărei alte civilizații prehispanice. A fost creat de o civilizație extraordinară, superioară, cu o cunoaștere impresionantă, despre care nu există nicio înregistrare a existenței pe această planetă.”
Totuși, departe de a ajuta investigația monolitului, această publicație a servit doar pentru a avea efectul opus, adică aruncând întreaga poveste în mâinile unui public sceptic, care credea că totul este doar o cascadorie publicitară. Chiar și scrisoarea în sine a fost pusă la îndoială, considerându-se că nu este autentică.
În 2015, o revistă care l-a intervievat pe dr. Padilla a reușit să identifice și o altă fotografie a monumentului.
Regiunea în care a fost găsit uriașul cap de piatră cu trăsături caucaziene este renumită pentru sculpturile în piatră care privesc spre cer.
Istoria oficială spune că aceste capete enigmatice au fost create de civilizația olmecă, care a existat între anii 400 și 1400 î.Hr. Centrul olmec se afla în zonele joase din Golful Mexic. Totuși, s-au găsit artefacte în stil olmec: desene , monumente și iconografie și în situri situate la sute de kilometri de locul în care a înflorit fascinanta civilizaţie.
Cu toate acestea, capul de piatră prezentat în fotografia din anul 1950 nu are aceleași trăsături sau același stil precum capetele olmece.
Teoreticianul extratereștrilor antici, Phillip Coppens, și-a pus întrebarea dacă nu cumva capul reprezintă o anomalie din perioada olmecă sau dacă nu cumva face parte dintr-o altă cultură, necunoscută, pre sau post olmecă, al cărei singur artefact identificat până acum este acest cap uriaș descoperit de dr. Padilla.
Imaginile sunt reale?
Capul gigant pare să fi existat cu adevărat și nu există dovezi care să sugereze că aceste fotografii ar fi unele frauduloase sau că povestea doctorului Padilla este falsă. Deci, presupunând că întreaga poveste este reală, întrebările ar fi:
De unde a apărut? Cine l-a făcut? În ce scop? A fost doar capul sau a existat o întreagă structură, un corp, precum statuile de pe Insula Paștelui? Capul de piatră ar putea face parte dintr-un complex mai mare, care așteaptă să fie descoperit?
Doar viitorul ne va oferi răspunsurile la toate aceste întrebări. Și poate că dezamăgirea inițială legată de “desfigurarea” capului de piatră va conduce la noi dovezi cu privire la originea sa misterioasă.
