Ochiul din Sahara, misterioasa structură a deșertului. Ar putea fi Atlantida?
Este în Mauritania și poate fi văzută doar din spațiu. Pentru mulți, coincide cu descrierea pe care Platon a făcut-o orașului mitic scufundat în mare.
În 1965, călătoria în spațiu abia începea. Și iată-i înconjurând Pământul – astronauții NASA James McDivit și Edward White, în misiunea spațială Gemini 4, atunci când au văzut ceva pe planeta noastră care le-a atras atenția.
[Culorile si nuanțele Ochiului Saharei variază în funcție de ora și perioada anului, datorită diverselor minerale care îl compun]
În galbenul omniprezent al deșertului Sahara s-a remarcat o formațiune ciudată, practic circulară – mai degrabă cu linii concentrice, sub formă de spirală – pe care au numit-o “Ochiul Saharei”.
”The eye of Sahara” este situat în orașul Oudane, în Mauritania, dar este atât de mare încât poate fi văzut doar din spațiu. Nu este surprinzător, este un cerc perfect, cu un diametru de 50 de kilometri, a cărui principală curiozitate este originea sa ciudată și forma sa de spirală.
De când a fost descoperită, în 1965, oamenii de știință s-au ocupat de studierea acestei formațiuni geologice enigmatice, dar nimeni nu a putut oferi o explicație clară a originii sale. Unele analize confirmă faptul că unele sedimente stâncoase din interiorul său datează de acum aproximativ 2.500 de milioane de ani.
Dar savanții merg și mai departe, deoarece au stabilit că structura este alcătuită din roci de calcar și dolomit, ale căror diguri inelare sunt compuse din bazalt, kimberlit și alte roci vulcanice alcaline. De parcă n-ar fi de ajuns, sub structura sa apar puțuri importante de petrol și gaze, iar amestecul tuturor generează o vedere unică: structura își schimbă culoarea în funcție de momentul zilei și anotimpul în care este observată.
Enigmatica Atlantida
Originea inexplicabilă a acestei structuri impresionante a generat tot felul de teorii, printre care se remarcă posibilitatea să reprezinte chiar mitica Atlantida, aplicând descrierea pe care Platon a făcut-o în dialogurile “Timoeus și Critias”. Acolo, filosoful grec ne asigură că era o insulă foarte bogată și puternică situată dincolo de Stâlpii lui Hercule, mai mare decât Libia, cu formă circulară și împărțită în cercuri concentrice, despărțite între ele de fâșii de apă. Potrivit unor tradiții ezoterice, Atlantida a fost locul de naștere al așa-numitelor “școli de mistere” care și-au făcut drum prin filozofia occidentală după distrugere.
Cu toate acestea, explicația acceptată pentru știință și pentru unii istorici despre acest loc enigmatic a fost foarte diferită, deoarece era menită să predea o lecție de moralitate și să arate filosofia lui Platon asupra guvernării. Cu toate acestea, există nenumărați oameni care cred că Platon vorbea despre un loc real care a fost distrus de un adevărat cataclism.
Potrivit unei noi teorii – care se potrivește foarte bine descrierii lui Platon – sugerează că orașul pierdut Atlantida s-a ascuns în “Ochiul Saharei”.
Platon a susținut că orașul Atlantida avea 127 de stadii în diametru. Un furlong are aproximativ 185 de metri. Deci 127 stadii echivalează cu 23,49 kilometri. Măsurarea structurii Ochiului Saharei în Google Earth oferă un diametru între 22 și 24 de kilometri, adică destul de aproape de măsurătorile Atlantidei.
Un fapt istoric
[Ochiul Saharei și reprezentarea Atlantidei după povestea lui Platon]
Mulți experți consideră că Ochiul Saharei ar putea fi acel misterios continent pierdut, deoarece nu doar că se potrivește ca locație, formă și dimensiune cu descrierea lui Platon, dar ar fi putut fi chiar o insulă acum aproximativ 5.000 de ani.
Atunci Sahara a trecut de la verdeață la un deșert, ca urmare a unui fenomen ciclic de la o insolație mai mare la una mai mică. Un studiu publicat în anul 2008 de experții de la Universitatea din Köln, Germania susține că transformarea Saharei într-un deșert a avut loc în urmă cu aproximativ 2.700 de ani și a fost finalizată în câteva secole, făcând din Ochiul Saharei o insulă, iar mai târziu o structură enigmatică pe care unii o indică drept Atlantida.
Coincidențe ciudate
Zonele înconjurătoare se potrivesc aproape în totalitate cu descrierea Atlantidei. Platon a descris orașul ca fiind mărginit la nord de munți remarcați pentru numărul și frumusețea lor. Studiile geologice arată că munții de la nord de Ochiul Saharei aveau cascade care au căzut când deșertul Sahara nu era încă un deșert, ceea ce ar fi destul de remarcabil.
Astfel, Ochiul Saharei reprezintă una dintre cele mai impresionante formațiuni geologice de pe planetă, în mijlocul celui mai mare deșert din lume, care păstrează nenumărate mistere. Dimensiunea sa enormă o face inaccesibilă și dificil de studiat.
Departe de a putea dezvălui această enigmă, ne limităm doar la a ne bucura de ea, precum și de priveliștile frumoase ale acestui surprinzător “ochi” format în mijlocul deșertului.
