Marea Resetare. Instaurarea Noii Ordini Mondiale. 5 experimente psihologice utilizate pentru controlul/manipularea oamenilor
De aproximativ 3 ani, vedem în jurul nostru modificări radicale de comportament.
Societatea nu mai seamănă deloc cu cea pe care o știam.
Este haos total.
Cum a fost posibilă o asemenea schimbare a omenirii?
Cum funcționează această nouă lume, așa-zis modernă? Cum am ajuns în această situație catastrofală?
Este posibilă instaurarea unei Noi Ordini Mondiale contrar firii umane?
Lumea e un loc derutant. Oamenii fac lucruri fără sens, se gândesc la lucruri care n-au legătură cu realitatea, îndură lucruri pe care nu sunt obligați să le îndure și îi atacă violent pe cei care nu se comportă ca ei și care le atrag atenția asupra acestor lucruri.
De ce?
Să descoperim împreună răspunsul.
Experimentele psiho-sociale folosite pentru controlul/manipularea oamenilor
1. Experimentul Milgram
Cel mai faimos.
Începând cu anul 1963, profesorul în psihologie de la Yale, Stanley Milgram, a realizat o serie de experimente, cunoscute astăzi sub numele de Experimentele de Obediență Milgram.
Cadrul este simplu. Subiectului A i se cere să realizeze un test de memorie pe subiectul B și să îi administreze șocuri electrice atunci când acesta săvârșește erori. Desigur, subiectul B nu real, nici șocurile electrice.
În schimb, la experiment participă, pe post de subiect B, actori care se plâng și se vaită, cerând ajutorul sau simulând pierderea cunoștinței, în timp ce subiectul A este încurajat să continue să le administreze șocuri.
Majoritatea subiecților A au mers mai departe cu testul, continuând să administreze șocuri în ciuda suferinței Subiecților B.
Concluzia:
În articolul său despre acest experiment, Stanley Milgram a inventat termenul de difuzare a responsabilității, descriind procesul psihologic prin care o persoană se poate scuza sau justifica pentru răul pe care îl face alteia, considerând că nu este cu adevărat vina sa, că nu va fi trasă la răspundere sau că nu avea de ales.
Aplicabilitatea:
Aproape nelimitată. Toate instituțiile pot folosi acest fenomen pentru a exercita presiuni asupra oamenilor ca să acționeze împotriva propriului lor cod moral.
Armata, poliția, personalul medical – oriunde există o ierarhie sau o autoritate percepută, oamenii vor fi victimele difuzării propriei lor responsabilități.
În ultimii ani, au fost exprimate critici importante la adresa acestui experiment, cu articole publicate în presa corporatistă care atacau rezultatele și metodologia folosită și cu noi cercetători care susțineau că experimentul „nu dovedește ceea ce se crede”.
2. Experimentul Pușcăriei de la Stanford
Ceva mai puțin faimos decât experimentul lui Milgram este cel realizat de Philip Zimbardo, la Universitatea Stanford, în 1971.
Experimentul a creat o închisoare falsă pe durata unei săptămâni, cu un grup de subiecți desemnați să fie „gardieni” și un alt grup de „deținuți”.
Ambelor grupuri le-au fost date uniforme corespunzătoare, iar „deținuților” și câte un număr.
A fost instituit un set întreg de reguli și proceduri.
Pe scurt, de-a lungul unei săptămâni, „gardienii” au devenit tot mai sadici, aplicând pedepse „deținuților recalcitranți” și recompensându-i pe „deținuții cuminți”, pentru a încerca să-i dezbine.
Numeroși „deținuți” au suferit pur și simplu abuzuri teribile și au apărut bătăi interne între „turbulenți” și „obedienți”.
Deși nu este un experiment în adevăratul sens al cuvântului (nu a existat o ipoteză care să fie confirmată și nici un grup de control), studiul dezvăluie modele de comportament interesante la subiecți.
Concluzia:
„Gardienii” au devenit sadici. „Deținuții” au devenit „supuși”. Toate acestea în ciuda absenței oricărei autorități legale și lipsei oricărei obligativități pentru studenți de a rămâne.
Dacă le dai oamenilor putere și îi dezumanizezi pe cei de sub ei, oamenii sfârșesc prin a deveni sadici.
Dacă îi bagi pe oameni la închisoare, oamenii vor acționa ca într-o închisoare.
Pe scurt, oamenii acționează după cum sunt tratați.
Aplicabilitatea:
Și de data aceasta, nelimitată. Am văzut de-a lungul întregii pandemii: dacă începi să le impui oamenilor niște reguli, majoritatea le va accepta și respecta, acuzând minoritatea că refuză să coopereze.
Forțelor de poliție din lumea întreagă le-au fost date deodată puteri sporite, iar acestea au abuzat de ele prompt, deoarece, în concepția lor, nemascații și nevaccinații nu erau oameni (normali).
3. Experimentul Asch
Iată un experiment mai puțin brutal decât cele ale lui Milgram și Zimbardo, însă cu rezultate probabil mult mai tulburătoare.
Realizat pentru prima oară de Solomon Asch, în anii 1950, cadrul experimentului este simplu: se pun laolaltă un subiect real și un grup de subiecți falși.
Pe rând, subiectului real și celor falși li se adresează o serie de întrebări cu opțiuni de răspuns multiple, dar al căror răspuns este de fiecare dată simplu și evident.
TOȚI subiecții falși dau răspunsuri FALSE.
Ideea constă în a afla dacă subiectul real își va menține răspunsul corect sau va începe să se conformeze grupului.
Concluzia:
Deși majoritatea persoanelor și-au menținut răspunsul corect, „rata de eroare” în grupul experimental a fost totuși de 37%, față de 1% în grupul de control.
Aceasta înseamnă că 36% din subiecți au sfârșit prin a-și modifica răspunsurile pentru a fi în rând cu majoritatea, deși ȘTIAU clar că aceasta greșește.
Circa o treime din oameni vor simula că și-au schimbat opinia – din grija de a fi în conformitate.
Sau, și mai alarmant, își vor modifica REALMENTE convingerile dacă sesizează că sunt în minoritate.
Aplicabilitatea:
Sondajele măsluite sau inventate, falsificarea numărării voturilor, conturile de „boți” pe rețelele de socializare, campaniile înșelătoare sau manipulatoare.
Există o sumedenie de instrumente care pot fi folosite pentru a crea un fals consens sau o majoritate măsluită.
Observație:
Experimentul a fost realizat de milioane de ori în zeci de forme, dar probabil descoperirea cea mai interesantă este că plasarea doar a UNEI SINGURE persoane în grup care să fie de acord cu subiectul real a redus conformitatea cu 87%.
Oamenii detestă să fie voci singulare, dar acceptă să fie în minoritate dacă au parte de un sprijin cât de mic.
4. Experimentul disonanței cognitive al lui Festinger
Este cel mai puțin cunoscut experiment dintre toate, însă poate cel mai fascinant.
În 1954, Leon Festinger a conceput un experiment pentru a evalua fenomenul disonanței cognitive. Cadrul este foarte simplu.
Unui subiect i se dă de îndeplinit o sarcină plictisitoare și repetitivă (inițial: întoarcerea unor piese din lemn pe o masă, dar ulterior experimentul a fost recreat și cu alte sarcini).
După ce sarcina este terminată, subiectul este instruit să meargă și să-l pregătească pe subiectul următor (de fapt un asistent) pentru îndeplinirea sarcinii, mințindu-l și spunându-i cât de interesantă este aceasta.
În acest moment, subiecții sunt separați în două grupuri: unul primește 20 de dolari pentru a minți, celălalt doar 1 dolar.
Acesta este, de fapt, experimentul real.
Concluzia:
După ce i-au mințit pe falșii subiecți și și-au primit banii, subiecții reali au participat la un interviu post-experiment și sunt puși să-și exprime adevăratele opinii despre sarcina pe care au avut-o de îndeplinit.
Lucru interesant, cei cu 20 de dolari au spus în general adevărul: că au găsit sarcina plictisitoare și repetitivă.
Cei cu 1 dolar au declarat – într-o proporție mult mai mare – că au găsit sarcina interesantă și că le-a făcut plăcere să o realizeze.
Aceasta este disonanța cognitivă în acțiune.
Practic, pentru cei din grupul cu 20 de dolari, banii au fost un motiv suficient de bun de a-l minți pe următorul subiect și și-au putut justifica în mintea lor minciuna.
Însă, pentru cei din grupul cu 1 dolar, micimea recompensei a făcut în mintea lor minciuna cu totul nejustificabilă. De aceea, și-au creat inconștient propria justificare, convingându-se că nu au mințit deloc.
Așadar, dacă le oferi oamenilor o recompensă mică pentru ceva, vor pretinde că se bucură sau că sunt stimulați, pentru a-și justifica singuri un profit (chiar și) atât de mic.
Aplicabilitatea:
Cazinourile, jocurile pe computer și alte mijloace media interactive folosesc același principiu de fiecare dată, oferindu-le jucătorilor recompense foarte mici, știind că aceștia se vor convinge astfel singuri că le-a făcut plăcere să joace.
Marile corporații și marii angajatori se bazează pe acest fenomen pentru a menține la un nivel scăzut salariile, știind că lucrătorii plătiți cu puțin au un mecanism psihologic prin care se conving singuri că slujbele lor le produc totuși satisfacție.
Observație:
O variațiune a acestui experiment introduce și un al treilea grup de persoane – care nu primesc niciun ban pentru minciună. Acest grup nu este afectat de disonanța cognitivă și își evaluează onest sarcina, la fel precum grupul bine plătit.
5. Scara maimuțelor
Un experiment foarte faimos, despre care probabil ați auzit vorbindu-se de zeci de ori.
În anii 1960, cercetătorii de la Harvard au pus cinci maimuțe într-o cușcă, având la mijloc o scară. În vârful scării se afla un ciorchine de banane.
De fiecare dată când o maimuță încerca să se urce pe scară, toate erau stropite cu apă rece.
În cele din urmă, maimuțele ajung să se ferească de scară.
Apoi o maimuță este scoasă din cușcă și este introdusă o alta.
Normal, aceasta se duce direct la scară, fiind atacată de celelalte 4.
Apoi, o a doua maimuță este scoasă din cușcă și este introdusă în loc alta. Și aceasta se îndreptă imediat spre scară și este agresată de celelalte 4.
Se continuă înlocuirea maimuțelor, până ce în cușcă nu mai rămâne niciuna care a fost stropită cu apă rece.
Cu toate acestea, ele refuză să se apropie de scară și le împiedică și pe celelalte maimuțe (nou venite) să o facă.
Concluzia:
Indivizii pot fi condiționați să se supună regulilor fără a înțelege exact de ce (care este motivul).
Iar ideea este că, de fapt, nimic din toate astea nu s-a petrecut cu adevărat.
Aceasta este controversa.
Deși se găsește peste tot pe internet, în ciuda articolelor de revistă care îl explică și îl comentează, acest experimentul nu a avut loc cu adevărat. Este cu totul apocrif. Nu este un eveniment real.
Nu au existat nici cușca. nici maimuțele, nici scara, nici apa rece.
Astfel, acest presupus experiment vizează mentalitatea de turmă, explicând lumea ”modernă” – demonstrează cât de ușor poate fi transformat în realitate un mit, prin repetarea sa.
Bonus: Scara Maimuțelor Redivivus
Lucrurile nu se opresc aici.
National Geographic a recreat experimentul fictiv al scării maimuțelor, folosind oameni:
Un subiect intră în sala de așteptare a unui cabinet medical plin cu falși pacienți. Când se aude o sonerie, toți falșii pacienți se ridică în picioare, apoi, după o secundă, se așază la loc.
După ce acest lucru se repetă de mai multe ori, falșii pacienți sunt retrași unul câte unul, până când în sala de așteptare nu mai rămâne decât subiectul experimentului.
Apoi, sunt introduși subiecți reali secundari.
Experimentul încearcă să răspundă la următoarele întrebări:
– Subiectul original se va ridica la sunetul soneriei fără să știe de ce?
– Va continua să se ridice în picioare atunci când va rămâne singur?
– Va transmite acest comportament și subiecților secundari?
Răspunsul la toate cele trei întrebări este Da.
Deși este mult mai puțin științific decât celelalte patru experimente, l-am inclus aici dintr-un motiv foarte specific.
Înregistrarea video a experimentului nu se mulțumește doar să surprindă comportamentul conform, ci îl și descrie ca fiind unul benefic.
Susține că acest comportament de turmă salvează vieți în natură și reprezintă modul în care învățăm să socializăm.
Așadar, în timp ce experimentul FALS cu maimuțe, care nu a avut loc niciodată, a fost folosit pentru a ne învăța cât de periculoasă este mentalitatea de turmă, inexistența sa ne învață, de fapt, despre pericolele surselor indirecte și despre capacitatea conștiinței de grup de a fabula.
Pe de altă parte, ADEVĂRATUL experiment al maimuțelor este folosit pentru a servi ideea conform căreia mentalitatea de turmă există, dar reprezintă potențial ”ceva pozitiv (benefic)”.
Ceea ce face plauzibil ca totul să fi fost o înscenare pentru a promova conformismul.
Lumea, ce loc straniu și derutant, nu?
Iată-le, așadar. Cinci dintre cele mai importante experimente psihologice realizate vreodată.
Iar scopul acestui articol nu a fost doar de a-l face pe cititor să înțeleagă aceste experimente, ci să-i reamintească că și EI, totodată, le înțeleg. Mult prea bine.
EI – adică ”autoritățile”. Elita. Partidul. Puterea. Cei 1%.
Ei cunosc aceste experimente. Le-au studiat. Și, cel mai probabil, le-au folosit de mai multe ori decât ne putem imagina, împotriva oricărei etici științifice.
Nimeni nu știe ce se întâmplă în cotloanele sumbre ale lumii…
EI ȘTIU exact cum funcționează mintea umană.
– ȘTIU că pot obliga oamenii să facă orice dacă îi asigură că nu vor fi trași la răspundere.
– ȘTIU că pot conta pe oameni pentru a abuza de orice putere care le este dată SAU că oamenii cred că sunt lipsiți de putere dacă sunt tratați astfel.
– ȘTIU că presiunea semenilor va schimba radical mintea multor oameni, chiar și atunci când se confruntă cu o realitate indenegabilă, mai ales dacă sunt făcuți să se simtă singuri (izolați).
– ȘTIU că dacă nu li se oferă oamenilor decât o mică recompensă pentru că au îndeplinit o sarcină jenantă, aceștia își vor găsi propria justificare de a fi acceptat.
– ȘTIU că oamenii vor face, fără să gândească, ceea ce face toată lumea, fără a se întreba de ce/care este motivul.
– ȘTIU că oamenii vor crede de bună voie ceva ce nu s-a petrecut niciodată, dacă acest lucru li se repetă suficient de des.
ȘTIU toate acestea. Și folosesc aceste cunoștințe tot timpul. TOT TIMPUL!
Orice reclamă vezi, orice articol citești, orice film lansat, orice informație la TV, orice postare „virală” pe rețelele sociale, orice „hashtag” la modă.
Orice Război.
Orice Pandemie.
Orice Știre.
Toate sunt construite având la bază aceste principii – pentru a provoca reacții emoționale specifice care să influențeze comportamentul și convingerile masei.
Așa funcționează Media: NU pentru a vă informa, NICI pentru a vă distra… ci pentru a vă CONTROLA!
Și absolut totul se face în mod ȘTIINȚIFIC.
Nu uitați nicio clipă asta!
