Agenda OZN a guvernului din umbră. Disclosure Project, programul secret legat de navele extraterestre (II)
Articol apărut în Nexus New Times Magazine –
de dr. Steven M. Greer
Oferta
În mai 1992, în staţiunea Saint Malo (în afara Parcului Naţional al Munţilor Stâncoşi), am fost de acord să ajut la organizarea unei conferinţe, împreună cu astronautul Brian O’Leary, Maury Albertson (unul din co-fondatorii Corpului Păcii) şi cu Institute for New Science.
Era vorba despre un loc privat în care i-am invitat pe toţi cei implicaţi în lumea civilă a OZN-urilor. Au fost şi unii oameni care, desigur, s-au dovedit a lucra în spionaj, incluzându-l pe generalul T.E. şi pe prietenul său psihiatru.
Am dorit să creez un mediu colegial în care să poată fi comunicate informaţii şi perspective. În realitate, am descoperit că întreaga lume civilă a OZN-urilor era atât de plină de dezinformări şi fracţiuni adverse, încât imediat după ce au ajuns acolo şi-au scos cuţitele şi securile şi au început să şi le înfigă unii în spatele celorlalţi – inclusiv într-al meu.
În acel moment, am realizat ce cuib de şerpi reprezintă, în realitate, lumea civilă a OZN-urilor.
În timpul acelei conferinţe, generalul şi psihiatrul au încercat să mă recruteze pentru a deveni membru al grupului lor. Generalul a spus:
„Ştii, avem o organizaţie care se ocupă cu acest lucru şi care e foarte restrânsă…”, cuvântul restrânsă însemnând „foarte bine acoperită”. Ştiam ce voia să spună. Apoi a adăugat:
„Dacă îți unești eforturile cu ale noastre, îţi vom da bani, putere şi acces la tehnologii la care nici nu visezi”.
Eu i-am răspuns:
„Mulţumesc, nu. Nu am nevoie. Am crezut că am clarificat acest lucru luna trecută, când ne-am întâlnit în Atlanta.”
Însă el a perseverat în încercarea de a mă convinge, deoarece erau conştienţi de ameninţarea pe care o reprezentam pentru monopolul lor ascuns din acest domeniu. Atât au avut de spus.
[Wernher von Braun, 23 martie 1912 – 16 iunie 1977
A fost una din una din cele mai importante personalităţi în tehnologia dezvoltării rachetelor, atât în Germania, cât şi în SUA. A condus programul german de dezvoltare al rachetei V-2 înainte şi în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. A ajuns în Statele Unite la sfârşitul războiului, prin intermediul operaţiunii secrete Paperclip.]
Un bun prieten al tipului de la NASA, care era și el prezent (împreună cu un individ de la CIA) au venit la mine şi mi-au spus:
„Ei sunt foarte geloşi pe ceea ce faci, deoarece bâjbâie în întuneric şi pot face doar anumite lucruri pentru anumite scopuri. Tu eşti liber şi poţi face mai mult decât ei!”
Ştiam acest lucru. Am explicat:
„Poate că temporar nu avem putere, însă suntem liberi – şi avem alte puteri care ne sunt date de Dumnezeu.”
În cele din urmă, generalul s-a dus la Emily, soţia mea, într-un moment în care eu nu eram prezent. I-a vorbit despre acest grup, însă nu l-a denumit MJ-12.
El a spus că există și un consiliu al acestui grup, cu un anumit număr de locuri.
În mod interesant, a menționat că acest număr era 9. Desigur, el ne studiase cu atenţie, ştia că, în religia noastră, numărul sfânt este 9. Aşadar, a spus că există 9 membri în consiliu, fiecare cu propriul său blazon – şi un anumit simbol – care mi s-ar acorda şi mie dacă aș accepta oferta lor.
Iar Emily, amabilă, a spus:
„Par atât de drăguţi şi au spus atât de multe cuvinte frumoase la adresa ta. Observi însă ce urmăresc să facă?”
În cele din urmă, m-am dus la ei şi le-am spus:
„Să mă exprim mai clar. Voi fi independent până la capăt şi îmi voi păstra operaţiunile private, curate şi conform cu scopurile intenţionate. Niciun fel de muncă de lămurire, oferte, bani sau putere nu vor schimba acest lucru.”
Pentru că a venit vorba, generalul T.E. a fost implicat în aceste proiecte sub acoperire încă din tinereţe. Am confirmări legate de acest lucru, din surse independente. Înainte de a se pensiona, a fost şeful serviciului de spionaj al armatei, deşi spunea tuturor că s-a retras. Dar aceşti oameni nu se retrag niciodată – decât atunci când pier.
Am întâlnit un pilot militar care, în anii 1960, a fost implicat într-o operaţiune specială de urmărire şi filmare a unor OZN-uri. El mi-a spus că odată ce un echipaj avea o asemenea întâlnire, era dizolvat, iar membrii săi trimişi la posturi noi – însă întreaga informaţie mergea direct către un individ de care era convins că n-am auzit niciodată: generalul T.E. Atunci când mi-a spus această poveste, am râs şi i-am răspuns: „Ba îl cunosc foarte bine!”
După ce am respins aceste oferte din partea generalului, 30 de zile mai târziu întregul internet era plin de site-uri şi mesaje care mă atacau direct. Am fost făcut în toate felurile, de la mincinos, sectant până la simpatizant demonic al forţelor extraterestre sinistre.
Ulterior, au lansat și minciuna că nu aș fi, de fapt, medic. Eu lucrez în spital, iar ei au afirmat că nici măcar n-aș fi licenţiat în practica medicală. A trebuit să-mi fac publică licenţa în medicină, precum şi diploma universitară, pentru a demonstra că sunt, cu adevărat, medic. Războiul psihologic şi hărţuirea au fost foarte intense – şi continuă şi astăzi. A fost o perioadă de 14 ani de atacuri, defăimări şi jocuri murdare de toate tipurile.
Generalul T.E. mi-a mărturisit câteva lucruri, printre care faptul că există nave şi instalaţii extraterestre sub suprafaţa planetei Marte şi că proiecte secrete au obţinut imagini ale acestora. De asemenea, mi-a spus despre toate tipurile de obiecte de care dispun programele secrete, care presupun tehnologii avansate – până la nivelul a ceea ce deţin extratereştrii.
Am fost capabil să obţin destule informaţii importante prin prisma faptului că s-a încercat racolarea mea. Am aflat și că această „celulă” specială constituia interfaţa dintre lumea civilă a OZN-urilor şi lumea secretă. Și că se constituie într-un grup de legătură care a pătruns în numeroase proiecte civile referitoare la OZN-uri.
Vasile Rudan, revista online Jurnal Paranormal
