Albert Einstein, omul. Excepționala viață a geniului – o filosofie uluitoare, atipică, inspiratoare
Albert Einstein, genialul fizician, declarat de revista “Time”, în 1999, “Personalitatea secolului al XX-lea” (dintre cele 100 de nominalizări), “excepţionalul om de ştiinţă, într-un secol dominat de ştiinţă”, cel care a schimbat viziunea noastră asupra Universului, ale cărui intuiţii remarcabile se confirmă astăzi rând pe rând, a fost un om atipic, surprinzător în reacţii, în gesturi şi cuvinte, cu un comportament neconvenţional, nonconformist.
Viața sa (1879 – 1955) reuneşte toate “ingredientele” unui roman – înălţări şi căderi, bucurii, tristeţi, iubiri, lacrimi, drame, secrete, ciudăţenii, toate trăite cu maximă intensitate. Din scrisorile sale, din relatările celor cu care a interacționat, poate fi cules un set fascinant de reguli pentru viață.
În 2021, jurnalistul Benyamin Cohen (care manageriază şi conturile oficiale de pe reţelele sociale dedicate marelui savant, cu peste 20 de milioane de urmăritori) a început să lucreze la o carte despre Albert Einstein, pe care a şi publicat-o în 2023, cu titlul The Einstein Effect: How the World’s Favorite Genius Got into Our Cars, Our Bathrooms, and Our Minds (Efectul Einstein: Cum a intrat geniul favorit al lumii în mașinile noastre, în băile noastre și în mintea noastră).
În această carte au fost adunate extrem de multe informaţii despre omul Einstein, cel din viaţa de toate zilele, aducând o perspectivă fascinantă asupra modului în care geniul și știința sa continuă să apară în atât de multe fațete ale vieții noastre.
Nu doar descoperirile științifice ale lui Einstein continuă să modeleze lumea noastră, ci şi filosofia lui de viaţă, zicerile devenite celebre, modul de a înţelege lumea şi sfaturile despre cum omul, în general, îşi poate folosi mai bine inteligenţa, nu neapărat pentru a deveni “de succes”, ci unul de valoare. Iată câteva dintre cele mai bune lecții de viaţă ale lui Einstein:
Omul Albert Einstein şi convingerile sale – Urmează-ți pasiunile şi concentrează-ţi eforturile asupra lucrurilor care-ţi plac, care te fascinează şi care contează!
Einstein a susținut importanța cultivării pasiunilor și a intereselor personale, convins fiind că aceasta este calea către fericire în viață.
Cel care va deveni unul dintre cei mai mari savanţi din toate timpurile a ratat primul examen pentru intrarea la celebra Universitate Tehnică din Zurich (ETH), Elveţia, care, de-a lungul timpului, a dat 20 de laureaţi ai Premiului Nobel şi a fost foarte aproape să nu primească diploma de absolvire.
Einstein povesteşte, de asemenea, că i-a fost imposibil să lucreze după modelul pedagogic impus, să participe la cursuri şi să ia notiţe, să-şi cenzureze ideile şi preocupările care-l pasionau cu adevărat, având în vedere inteligenţa sa excepţională – la 14 ani stăpânea calculul infinitezimal, citea şi putea să înţeleagă Critica raţiunii pure, de Immanuel Kant, făcea uimitoare cercetări despre fundamentele teoretice ale fizicii şi despre Univers.
Atât de dezgustat şi epuizat a fost de efortul de a absolvi Universitatea, de rigorile şi plictiseala mediului universitar, încât timp de aproape un an nu s-a putut ocupa de niciuna dintre problemele ştiinţifice care îl interesau.
De-a lungul vieţii, Einstein a primit multe scrisori, de la cunoscuţi sau de la persoane care-i erau complet străine, Când, în 1946, cineva l-a întrebat, într-o astfel de scrisoare, ce ar trebui să facă pentru viaţa lui, savantul i-a răspuns fără ezitare:
“Principalul lucru este acesta. Dacă ai întâlnit o întrebare care te interesează profund, rămâi la ea, chiar şi ani de zile, dacă este nevoie, și nu încerca niciodată să te mulţumeşti cu rezolvarea unor probleme superficiale, care promit un succes relativ ușor […] Și dacă nu reuşeşti să ajungi la soluția pe care ai căutat-o, nu dispera.”
Muzică, îndelungi plimbări cu barca şi 10 ore de somn pe noapte
Pasiunile lui Einstein s-au extins cu mult dincolo de fizică – era atras de muzica clasică (la insistenţele mamei, a luat lecţii de vioară de la vârsta de 6 ani), iar mai târziu, la maturitate, susţinea cu mare plăcere recitaluri de vioară sau pian (Mozart, mai ales) pentru prieteni şi familie. Era fascinat de Sonata pentru vioară în G major, de Brahms, pe care o îndrăgea atât şi pe care a ascultat-o de mii de ori.
“Dacă nu aş fi fost fizician – mărturisea Einstein – aş fi fost probabil muzician; gândesc adesea muzical, îmi văd reveriile muzical, văd toată viaţa mea în forme muzicale…”
Plimbările pe jos şi, mai ales, cele cu barca, după cum a povestit cea de-a doua soţie a lui Einstein, Elsa, reprezentau o altă mare pasiune, deşi abilităţile de “navigator” ale fizicianului lăsau de dorit. Nu numai ca Einstein nu ştia să înoate (şi nu voia să poarte vesta de salvare), dar barca pierdea adesea direcţia sau eşua, salvatorii fiind, de obicei, navigatorii din preajmă sau chiar copiii.
În schimb, liniștea pe care a experimentat-o savantul în timpul acestor plimbări a fost de neegalat, oferindu-i o libertate mentală totală, esenţială pentru inspiraţie sau rezolvarea problemelor – “o oportunitate excelentă de calm maxim și de reflecție asupra ideilor dintr-o perspectivă diferită […] În niciun alt loc, mărturisea soţia sa, Einstein nu a fost atât de relaxat, senin și detașat de distragerile de rutină”. Concentrându-se pe ceva banal, mintea lui Einstein era liberă să rătăcească, conducându-l frecvent la idei noi, interesante.
În plus, convins că somnul este bun pentru limpezimea minţii, savantul obişnuia să doarmă circa 10 ore pe noapte şi mai aţipea şi în timpul zilei, în general respectând cu stricteţe programul de odihnă.
Fii curios, gândește liber, independent!
“Cel mai important lucru este să nu încetezi nicio clipă să te întrebi. Curiozitatea există pentru un motiv […] Sunt pătimaș de curios”, spunea marele fizician. Curiozitatea generează gândire, iar gândirea are nevoie de libertate – “Gândirea care ne-a dus acolo unde suntem nu este gândirea care ne va duce acolo unde vrem să fim.”
Einstein a fost un susținător ferm al gândirii independente și critice. Nu a acceptat nimic fără a analiza și a fost mereu deschis la idei inovatoare. A avut un spirit liber, a îndrăznit să gândească în afara normelor acceptate și a căutat să-și exprime ideile în ciuda opoziției sau criticii. Aceste trăsături au contribuit la formarea unei personalități remarcabile, care a influențat nu doar lumea științifică, ci și sfera socială și culturală.
Este nevoie de o mentalitate de “puzzle”
În “filosofia” de viață a lui Einstein, toate problemele cu care omul este nevoit să se confrunte – financiare, profesionale, de sănătate, emoţionale, etc. – trebuie privite ca un puzzle de rezolvat. Altfel spus, este nevoie mereu de o viziune flexibilă, de imaginaţie. Celebrele sale vorbe – “Imaginația este mai importantă decât cunoașterea!”- sunt adesea interpretate greşit. Nu este neapărat vorba de o ierarhizare a celor două concepte, ci de sublinierea faptului că este nevoie de abordări creative, de evitarea limitărilor, a “înrădăcinărilor cognitive”.
Albert Einstein – înfăţişare modestă, atitudine de neconfundat
Fotografiile care au rămas de la marele om de ştiinţă arată, de cele mai multe ori, o înfăţişare modestă, aparent “dezordonată”. În ultimii ani ai vieţii putea fi chiar văzut purtând aproape un fel de “uniformă” – costum gri, fără sacou, cu o jachetă de piele în loc (şi, desigur, cu pantofi și fără șosete, pentru că nu suporta şosetele).
Această idee, de a purta îmbrăcăminte simplă, era legată de un fel de “eficienţă mentală”, o modalitate de a economisi eforturile, prin evitarea “oboselii” de a alege o anumită ţinută.
Lipsa de efort a lui Einstein în prezentarea sa personală s-a extins la disprețul pentru a merge la frizer, precum și la caligrafia sa adesea aproape ilizibilă. Dar recompensele, pentru concentrarea minții asupra a ceea ce era cu adevărat important pentru el, l-au condus la o viață bogată și împlinită.
În schimb, ca atitudine, Einstein era inconfundabil – sigur pe sine, cu simţul umorului, imprevizibil în reacţii. În 1922, când a fost invitat să i se înmâneze Premiul Nobel (acordat în 1921), Einstein decide să nu participe la ceremoniile de la Stockholm, respectând programul unei călătorii în Japonia, pentru a ţine nişte prelegeri pe teme ştiinţifice şi pentru a participa la un concert dedicat Sonatei Kreutzer, de Beethoven. De această împrejurare se leagă şi o întâmplare cu un curier, la hotelul unde fusese cazat in Tokyo, relevantă pentru felul de a fi al lui Einstein.
O viaţă liniştită şi simplă aduce mai multă bucurie decât căutarea succesului
În Hotelul Imperial din Tokyo, unde fusese cazat, Einstein a fost căutat, într-o zi, de un curier, pentru a-i înmâna un pachet. Pentru că nu a avut bani mărunţi sau pentru că, poate, curierul a refuzat recompensa bănească, dar pentru a nu-l lasa să plece cu mâna goală, Einstein, în stilul spontan, caracteristic, a scris pe o coală de hârtie un gând despre “secretul fericirii”:
O viaţă liniştită şi simplă aduce mai multă bucurie decât căutarea succesului care presupune o permanentă nelinişte.
Iar pe altă foaie a scris: Acolo unde există dorinţă, există şi un drum.
A dat ambele foi curierului, ca mulţumire şi ca sfat de viaţă, spunându-i:
”Poate, dacă şansa e de partea ta, aceste două hârtii vor avea cândva o valoare mai mare decât bacşişul pe care ţi l-aş fi dat” – ceea ce s-a şi întâmplat, mai târziu, când familia curierului a vândut unei case de licitaţii cele două bilete, iar la aproape un secol distanţă acestea au fost vândute cu 1,56 milioane de dolari (primul) şi, respectiv, 240.000 de dolari (al doilea).
Poate că “secretul fericirii” la care s-a gândit Einstein şi despre care a scris câteva rânduri într-un hotel din Tokyo, acela de a duce o viaţă liniştită şi simplă, departe de neliniştile succesului, a rămas, pentru el, doar un vis. Poate, în realitate, nici nu şi-a dorit o viaţă liniştită şi simplă, era un vizionar, a avut premoniţii, a avut acces, prin natura lui spirituală, la o cunoaştere subtilă, excepţională, dar hârtiile licitate completează portretul unei personalități geniale, care merită să fie cunoscută din toate perspectivele.
Einstein si relativitatea sentimentală
În 1903, Einstein s-a căsătorit cu sârboaica Mileva Maric, în pofida opoziţiei înverşunate a mamei savantului. Mileva şi Einstein au fost colegi la Politehnica din Zurich ETH. Despre Mileva se spune că era de o inteligenţă excepţională, în pofida faptului că avea un handicap fizic, şchiopăta, şi era extrem de firavă şi timidă. Se pare că unele dintre articolele publicate şi semnate doar de Einstein au fost gândite şi scrise împreună cu soţia sa, trei dintre acestea fiind legate de celebra formulă E=mc2.
Au avut trei copii, o fată, Lieserl (despre care nu se ştie aproape nimic) și doi băieți, Hans Albert și Eduard. În timp, însă, relaţiile dintre cei doi soţi devin tot mai reci. Din momentul în care iubirea s-a stins, Einstein devenise extrem de distant şi “pretenţios”, până într-acolo încât întocmise o listă de reguli pentru soţia sa – să aibă grijă de treburile casnice (lenjeria şi cearceafurile să fie ţinute în ordine), să-i protejeze intimitatea, biroul său să fie mereu curat şi nimeni să nu-l atingă, să renunţe la toate relaţiile personale, cu excepţia celor necesare aspectului social, promiţându-i că, în felul acesta, se va purta politicos, rezonabil, ca faţă de orice femeie străină.
În 1914 cei doi se despart, Mileva cerându-i banii care i s-ar fi cuvenit pentru munca depusă. Obţine o parte din bani mult mai târziu, după ce Einstein primeşte Premiul Nobel, dar îi cheltuieşte pe toţi pentru îngrijirea lui Eduard, bolnav de schizofrenie.
“Rătăcit ca un suflet pierdut”…
În 1919, Albert Einstein se căsătoreşte cu verişoara sa, Elsa, iar în 1933, cei doi emigrează în SUA. Când Elsa se îmbolnăveşte, cu grave probleme renale şi cardiace, Einstein se dedică tot mai mult studiilor sale, el însuşi mărturisind că, în acea perioadă, s-a simţit “rătăcit ca un suflet pierdut”. Un prieten al savantului spunea că l-a văzut pentru prima dată pe Einstein plângând la moartea celei de-a doua soţii, în 1936.
Sensibil întotdeauna la graţiile feminine, se pare că, între anii 1945-1946, Einstein a trăit o tumultoasă poveste de dragoste cu misterioasa Margarita Konenkova, despre care ulterior a aflat că era trimisă in SUA în calitate de spion rus. După război, Margarita s-a întors în ţara natală şi a trăit mult şi liniştit, până în 1982, în confortul asigurat de nomenclatură, alături de soţul ei, Serghei Konenkov, un sculptor rus.
Un spirit eliberat de convenţii şi fotografia celebră a lui Albert Einstein
Este celebră, de asemenea, o fotografie a lui Albert Einstein când scoate limba la fotograful care l-a imortalizat – o reacţie copilărească, dintr-un moment când un fotograf, cu ocazia zilei de naştere a lui Einstein (împlinea 72 de ani), îi cerea insistent să zâmbească, pentru fotografie, spre exasperarea omului de ştiinţă. I-a răspuns aşa cum fac copiii când se supăra sau, poate, a fost un fel de a-şi aminti cum este să fii fericit atunci când celebritatea devine sâcâitoare.
Şi dedicaţia pe care i-a făcut-o fotografului exprimă felul de a fi al lui Einstein:
“Vei fi extrem de încântat de acest gest, pentru că este dedicat umanităţii. Un om obişnuit îşi poate permite să facă ceea ce niciun diplomat nu ar îndrăzni. Al dumneavoatră auditor loial şi recunoscător, A. Einstein.”
Ulterior acestei întâmplări, savantul explica amuzat:
“Am avut mereu dificultăţi în a accepta autoritatea şi, în acest caz, a scoate limba la un fotograf care se aştepta, cu siguranţă, la o atitudine solemnă din partea mea, înseamnă refuzul de a mă preta la jocul reprezentaţiilor, refuzul de a oferi o imagine conformă cu regulile.”
Supunerea oarbă față de autoritate este cel mai mare dușman al adevărului
Albert Einstein a fost implicat în problemele sociale și politice ale vremii sale. A fost un pacifist convins și un susținător al drepturilor civile şi a combătut constant “spiritul de turmă”, neavând nicio îndoială că:
“Supunerea oarbă față de autoritate este cel mai mare dușman al adevărului.”
În era știrilor false, cum este societatea de astăzi, această lecție este mai important de asimilat decât oricând.
Viaţa omului Albert Einstein, dincolo de genialitatea gândirii lui ştiinţifice, îl arată tumultos, mereu pasional, revoltat şi inocent, greşind uneori (mai ales în viaţa sentimentală), creativ şi agasat de reguli, întotdeauna conștient de valoarea sa.
Acestea sunt doar câteva dintre “regulile” şi principiile de viaţă pe care le-a urmat Albert Einstein, exprimate de savant în numeroasele sale scrieri, în corespondenţă, în dialogurile cu prietenii, cu familia etc. şi care ne pot provoca şi pe noi, cei de astăzi, la meditaţie, introspecție, gândire profundă.
Ar trebui să reflectăm şi la un alt gând al genialului om de ştiinţă, care pare să vizeze chiar lumea în care trăim astăzi şi care, paradoxal, vine tocmai din partea unui savant:
”Mi-e teamă de ziua în care tehnologia va fi mai importantă decât relațiile interumane. Atunci va exista o generație de idioți.”
