Cel mai vechi document din Ierusalim, descoperirea care a confirmat mesajul Bibliei
Cel mai vechi document scris (găsit vreodată) în Ierusalim a fost scos la lumină de excavaţiile realizate de o echipă a Hebrew University. Datând din secolul XIV î.Hr., fragmentul conţine simboluri cuneiforme în limba akkadiană.
Descoperirea a avut loc în partea estică a oraşului, în cartierul Ophel, în cadrul unor săpături sub un turn care data din secolul X î.Hr., din vremea împăratului Solomon.
Dr. Eilat Mazar, conducătoarea echipei arheologice, a confirmat la acea vreme faptul că fragmentul fusese descoperit, de fapt, cu aproximativ o lună și jumătate în urmă, dar prezentat (ca eveniment în presă) mai târziu, pentru a avea suficient timp de analiză asupra informaţiilor și implicaţiilor acelei descoperiri.
Documentul reprezintă o plăcuţă de argilă, cu dimensiuni de 2×2.8 cm și grosimea de 1 cm și pare a fi parte a unei tăbliţe antice. Textul este foarte limitat (din pricina spaţiului restrâns), iar cuvintele în sine nu sunt semnificative.
Au fost identificate însemnurile ”tu”, ”ai fost”, ”mai târziu”, ”a face”, ”al lor”. Ceea ce este semnificativ este însă tehnicitatea scrisului. Profesorul Wayne Horowitz, cercetător la Hebrew University Institute of Archaeology, explica:
”Ce putem vedea este faptul că piesa a fost scrisă cu o grafie foarte bună, iar tăbliţa a fost foarte bine realizată. Avem un indiciu asupra faptului că persoana responsabilă de producerea tăbliţei a fost un scrib de înaltă clasă. Pentru acele zile, un astfel de scrib de primă clasă putea fi găsit numai într-un loc de mărime și importanţă.”
Horowitz afirma că fragmentul, realizat din argilă specifică Ierusalimului, indica faptul că, la vremea aceea – secolul XIV, cetatea nu era o localitate izolată, provincială, ci una dintre cele mai importante cetăţi ale regiunii.
De peste 3 decenii s-a recunoscut un fenomen de contestare a relatărilor biblice cu privire la împăratul David sau cetatea Ierusalimului (2Samuel 5:6-10). În anul 2006, era publicată cartea ”David și Solomon”, scrisă de Israel Finkelstein și Neal Asher Silberman. Concluziile lui Finkelstein, profesor de arheologie la Tel Aviv University, erau, printre altele, că Ierusalimul, la vremea lui David, era un sătuc fără clădiri majore, într-o zonă puţin populată, fără urmă de războaie și fără dezvoltare literară.
Cei doi autori își bazau concluziile pe lipsa dovezilor. Ca răspuns, Dr. Michael Hasel (de la Southern University) a prezentat – într-un articol publicat în Adventist Review (25 februarie 2010) – o serie întreagă de argumente care combat presupusele absenţe ale dovezilor.
De asemenea, ideea conform căreia relatarea biblică ar fi un simplu mit a fost combătută într-un articol publicat pe site-ul ministerului israelian de afaceri externe.
Informaţia oferită de această descoperire a precedat cu peste 400 de ani cucerirea de către regele David a cetăţii iebusite Ierusalim. Iar descoperirea în sine adus o dovadă solidă cu privire la importanţa Ierusalimului și a nivelului de dezvoltare, spre sfârșitul Epocii Bronzului.
În lumea arheologică, se știe că, în secolul XIV î.Hr., în Egipt domnea faraonul Amenhotep al IV-lea. Arhivele descoperite în secolul XIX la Amrana conţin 380 de tăbliţe, scrisori ale regilor vasali Egiptului, din Canaan și Siria. Între acestea se găsesc și 6 tăbliţe scrise de Abdi-Heba, împăratul canaanit al Ierusalimului.
”Este foarte probabil ca și această descoperire să fi fost tot o scrisoare a lui Abdi-Heba către faraonul egiptean”, declara Eilat Mazar.
Până la momentul acestei descoperiri, cea mai veche scriere găsită la Ierusalim a fost o tăbliţă – găsită într-un tunel de apă din Cetatea lui David – datată în secolul VIII înainte de Hristos, pe vremea domniei regelui Zedechia.
