Comorile pierdute ale incașilor. Coricancha, uluitoarea Grădină de Aur din Peru
Deși astăzi mai există doar câteva ruine străvechi, în timpul Imperiului Incaş Coricancha trebuie să fi fost unul dintre cele mai frumoase și fascinante locuri ale misterioasei civilizații.
Coricancha era o Grădină de Aur, unde incaşii așezaseră diverse obiecte, extrem de frumoase, cu numeroase imagini ilustrând oameni, plante, animale.
Situat în capitala Imperiului Incaş – Cusco (Peru) – maiestuosul complex Coricancha conținea Templul Soarelui și era dedicat unor zeități incaşe importante, precum zeul-creator Viracocha, zeiţa Lunii – Quilla și zeul-Soare – Inti.
Numeroase mituri și legende spun că incaşii au transportat cantități enorme de aur pentru a decora templele și splendida Grădină. Nu se știe cu exactitate nici astăzi cine a construit minunatul complex Coricancha.
Situl este, de regulă, atribuit lui Pachacuti Inca Yupanqui – cel de-al 9-lea conducător incaş (1438-1471), însă mitologia spune că acesta ar fi fost ridicat de către legendarul Manco Capac, la începutul secolului XII.
Manco Capac a fost fondatorul legendar al dinastiei incaşe din Peru. Acesta ar fi ieșit dintr-una din cele trei deschideri din muntele Tambotoco, de lângă Pacaritambo, situat la aproximativ 33 de km sud-vest de Cusco. Și chiar dacă acest personaj este menționat în mai multe cronici, existența sa încă rămâne una neclară. El este privit ca un erou, multe legende străvechi făcând o legătură directă între Manco și temelia oraşului Cusco.
Atunci când spaniolii au intrat în Coricancha, au jefuit toate comorile incaşe și le-au trimis în Spania.
Pedro de Cieza de Leon descria, în memoriile sale, o Grădină de Aur:
”În luna octombrie a anului 1534, spaniolii au intrat în orașul Cuzco, capitala marelui Imperiu Incaş, unde a fost curtea lor şi în Templul Soarelui, precum și în cele mai mari minuni ale lui. Marele preot a abandonat templul, iar spaniolii au jefuit Grădina de aur şi de argint.”
Conform documentelor din 1534, regele spaniol Charles V a avut, în colecția sa, o tulpină de porumb, fabricată din aur, cu trei frunze. Inventarul regal descria, de asemenea, figuri feminine, masculine, precum și un miel, toate din aur şi argint, despre care se crede că ar fi provenit tot din misterioasa Coricancha.
Pentru incaşi, aceste obiecte aveau o valoare în sine mult mai mare decât aurul conţinut.
Astăzi însă, din păcate, n-a rămas mai nimic din străvechile comori incaşe. Astfel că, de-a lungul timpului, misterele din jurul acestui fascinant popor n-au făcut decât să se adâncească.
