Dantura lui Hitler dezvăluie cauza morții dictatorului nazist
O analiză a dinților și craniului lui Adolf Hitler pune capăt nedumeririlor cu privire la moartea acestuia.
În cadrul unui studiu, oamenii de știință francezi au analizat fragmente din dinții lui Adolf Hitler pentru a demonstra că acesta a murit în anul 1945, după ce a înghițit cianură și s-a împușcat în cap. Cercetarea – publicată în mai 2018, în Jurnalul European de Medicină Internă – urmărește să pună capăt teoriilor conspirației legate de moartea lui Hitler, prin analiza științifică a dinților și craniului dictatorului.
„Studiul nostru demonstrează faptul că Hitler a murit în 1945”, a declarat autorul principal al studiului, Philippe Charlier. „Dinții sunt autentici, nu există nicio îndoială.”
Deși a fost deja stabilit faptul că Hitler a murit în buncărul său din Berlin, zvonurile legate de evadarea sa încă abundă. “Cercetările demonstrează că nu a fugit în Argentina într-un submarin, că nu se află într-o bază ascunsă în Antarctica, nici pe partea întunecată a lunii”, a spus Charlier.
La sfârșitul lui aprilie 1945, atunci când forțele sovietice au luat cu asalt Berlinul, Hitler și-a făcut planuri pentru sinuciderea sa, inclusiv testarea pastilelor cu cianură furnizate de SS și dictarea unui testament. Cu două zile mai devreme, Mussolini fusese împușcat și spânzurat public de picioare într-o piață suburbană din Milano, Italia, iar o soartă similară părea inevitabilă.
În dimineața zilei de 30 aprilie, trupurile lui Hitler și ale noii sale soții, Eva Braun, au fost găsite în buncăr, cel al dicatorului având o gaură de glonț în tâmplă.
În aprilie 2018, publicația în limba engleză a memoriilor unei interprete ruse a dezvăluit cum, în 1945, i s-a încredințat un set de dinți și i s-a atribuit sarcina de a le compara cu fișele dentare ale dictatorului: “s-au potrivit și au rămas pe mâini rusești de atunci”, a raportat Telegraph.
După luni de negocieri, serviciul secret FSB al Rusiei și arhivele de stat le-au dat cercetătorilor permisiunea de a examina un fragment de craniu și bucăți de dinți. Bucata de craniu avea o gaură pe partea stângă, asemănătoare unei răni cauzate de glonț. Deși oamenilor de știință nu li s-a permis prelevarea mostrelor din craniu, din ceea ce au observat ei în timpul studiului, forma acestuia coincidea 100% cu cea din radiografiile craniului lui Hitler făcute cu un an înainte de moartea sa.
Imaginile înfricoșătoare ale dinților acestuia – publicate în studiu – arată o proteză făcută în mare parte din metal. „În momentul morții sale”, au scris cercetătorii în raport, „Hitler mai avea doar patru dinți rămași, iar aceia erau deformați, maro la bază și prezentau depozite de tartru.”
Analiza nu a putut dovedi în mod concludent dacă dictatorul luase cianură înainte de a se împușca.
“Depunerile de culoare albastră de pe dinții săi”, au spus cercetătorii, „sugerează o varietate de ipoteze diferite. Rămâne întrebarea: când a avut loc reacția chimică între dinții săi (falși) și cianură – chiar în momentul morții, în timpul incinerării sau în timp ce rămășițele erau îngropate? Însă, fără a lua mostre pentru o analiză amănunțită, rămâne imposibil de concluzionat. Nu știm dacă a folosit o fiolă de cianură sau dacă și-a tras un glonț în cap. Sau poate că au fost ambele”, a spus Charlier.
Cu toate acestea însă, studiul poate ajuta, în cele din urmă, la stoparea – o dată pentru totdeauna – a numeroaselor povești despre așa-zisa înscenare și fugă a lui Hitler.
