7 dintre cei mai controversați deținuți de la Alcatraz
Penitenciarul federal a găzduit nu doar unii dintre cei mai periculoși criminali, ci și alți deținuți infami. O listă cu cei mai renumiți deținuți de la închisoarea federală Alcatraz reprezenta un top al celor mai duri criminali ai secolului XX.
Aceștia variau de la gangsteri din epoca prohibiției – precum Al „Scarface” Capone și George „Machine Gun” Kelly – până la șeful mafiei din Boston din anii ’70, James „Whitey” Bulger și regele drogurilor din Harlem, Ellsworth Raymond „Bumpy” Johnson.
Dar nu toți cei 15.000 de prizonieri ținuți de-a lungul anilor pe insula din mijlocul Golfului San Francisco au fost criminali violenți. Iată alți câțiva deținuți infami, faimoși (sau nu) care au petrecut timp la renumita închisoare.
Cei 19 Hopi
În 1894, când Alcatraz încă funcționa ca închisoare militară, guvernul SUA a arestat 19 bărbați Hopi, pentru că aceștia au refuzat să-și trimită copiii la școli-internat de asimilare, aflate la aproximativ 1.600 de kilometri distanță de rezervația lor din Oraibi, Arizona.
De la sfârșitul secolului XIX și până în secolul XX, guvernul federal a mandatat ca familiile indigene să-și trimită copiii în școlile cu internat îndepărtate, concepute astfel pentru a le șterge moștenirea culturală și spirituală.
Pentru a „americaniza” tinerii, oficialii i-au tuns, i-au îmbrăcat în haine englezești, le-au dat nume americane și le-au interzis să vorbească limba lor maternă sau să-și practice credințele. Copiii erau adesea forțați să muncească, erau maltratați și abuzați.
Pentru a se asigura că în comunitățile native există conformare, guvernul a folosit mită, constrângere și forță. Una dintre tacticile utilizate a fost infiltrarea de agenți care să raporteze părinții necooperanți.
Cei 19 bărbați Hopi arestați pentru că au refuzat să renunțe la copiii lor au petrecut un an la Alcatraz, în condiții mizere, pentru ca guvernul – așa cum declara – să dea un exemplu despre ce se întâmplă dacă nu sunt respectate regulile. La acea vreme, instituțiile de știri au fost de partea guvernului, aplecându-se spre stereotipuri rasiale și minimizând calvarul bărbaților Hopi.
Un ziar din San Francisco i-a numit ucigași și „piei roșii viclene” care au refuzat „să trăiască în felul civilizat al bărbaților albi”. Un altul le-a descris zilele ca fiind relaxate și le-a comparat mesele cu cele ale „oricărui hotel obișnuit de 2 stele”.
Punând sare pe rană, atunci când Hopi au fost eliberați, oficialii i-au păcălit, spunându-le că nu vor mai fi nevoiți să-și trimită copiii la școlile de asimilare – însă a fost doar un „târg” la care guvernul a renunțat ulterior.
Frank Lucas Bolt
Se cunosc puține lucruri despre prizonierii LGBTQ din Alcatraz, dar bărbații gay au jucat un rol semnificativ în infama închisoare. La un moment-dat, a existat un homosexual, Frank Lucas Bolt, primul deținut oficial al închisorii.
Bolt era înrolat în armata SUA din Panama când a fost condamnat pentru sodomie, în anul 1932 și trimis să execute pedeapsa într-o închisoare militară din zona Pacificului. Apoi, în iunie 1934, Lucas a fost trimis la nou-înființatul Penitenciar Federal Alcatraz, cu două luni înainte de deschiderea oficială a închisorii, pe 11 august.
Directorul FBI, J. Edgar Hoover, probabil cel mai ferm susținător al Alcatraz, a semnat actele oficiale de recunoaștere a lui Bolt ca fiind deținutul numărul 1 al Alcatrazului.
Hoover a vrut ca Alcatraz să fie văzută nu doar ca o închisoare pentru cei mai periculoși mafioți și criminali ai Americii, ci și ca un simbol al intoleranței și urmăririi penale a homosexualității din partea Americii și a ceea ce el considera „stil de viață neacceptat”.
Al Capone
Pentru deținuții precum Al Capone, timpul petrecut în închisoare – înainte de Alcatraz – nu era foarte dificil. În timpul sentințelor anterioare din Atlanta și alte închisori, Capone plătea gardienii pentru a se bucura de privilegii speciale – de la a primi de acasă mese gătite și lenjerii de pat confortabile până la accesul nelimitat la director.
Toate acestea s-au încheiat însă atunci când Capone a sosit la Alcatraz, în anul 1934, pentru o perioadă de patru ani.
Fiind unul dintre primii prizonieri trimiși la Stâncă (a fost listat ca deținutul cu numărul 85), lui Capone i s-au refuzat răsfățurile generoase cu care era obișnuit și nu a mai fost protejat față de violența și haosul vieții din închisoare. Totuși, acesta s-a apucat de muzică și a format o trupă în închisoare.
Robert Stroud, „îngrijitorul de păsări”
Când Robert Stroud a fost transferat la Alcatraz, în 1942, el se declarase deja drept unul dintre cei mai periculoși – și notorii – prizonieri din America, cu o listă de infracțiuni întinsă pe zeci de ani.
Stroud intrase pentru prima dată în sistemul penitenciar cu mai bine de 30 de ani în urmă, în anul 1909, atunci când a fost condamnat pentru crimă și închis în statul Washington.
După ce a fost transferat la închisoarea din Leavenworth, Kansas, a avut o serie de episoade ostile și violente, care au culminat în 1916, când Stroud a înjunghiat până la moarte un gardian în fața a 1.100 de deținuți. A primit o condamnare la moarte pentru înjunghiere, dar a ajuns să fie comutată – de președintele de la acea vreme, Woodrow Wilson – în închisoare pe viață fără eliberare condiționată.
În următorii 30 de ani, adesea mutat la carceră, Stroud a devenit ornitolog autodidact, studiind desenul și creșterea canarilor. Acesta era atât de pasionat de hobby-ul său încât i s-a permis să crească păsările și să aibă un laborator în interiorul celulei sale. În acest „laborator”, Stroud a fost autorul a două cărți despre canari și a contribuit la cercetarea observațională care mai târziu a contribuit la studiul general al păsării.
Când Stroud a ajuns la Alcatraz, în 1942, el era deja cunoscut drept „Îngrijitorul de păsări”. În anul 1962, povestea sa fascinantă a devenit subiectul unui lungmetraj. În cursul aceluiași an a fost lansat și „Birdman of Alcatraz”, avându-l în rolul principal pe starul (de la Hollywood) Burt Lancaster. Lui Stroud nu i s-a permis însă niciodată să vadă acest film – care i-a adus lui Lancaster o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun actor. Stroud a murit în anul 1963.
Morton Sobell
În apogeul Războiului Rece, Morton Sobell a fost trimis la Alcatraz după ce a fost condamnat, alături de Julius și Ethel Rosenberg, pentru spionaj în numele Uniunii Sovietice. Deși bănuit pentru complot, Sobell nu a fost condamnat pentru furnizarea secretelor nucleare către Uniunea Sovietică, așa cum s-a întâmplat în cazul lui Rosenberg. Totuși, Hoover, directorul FBI, a numit infracțiunea lui Sobell „crima secolului”.
Potrivit The New York Times, Sobell a spus despre secretele pe care le-a dat sovieticilor că ar fi fost doar „radare defensive și dispozitive de artilerie” și nu „lucruri care ar fi putut fi folosite pentru a ataca țara”.
Însă unii experți militari considerau că un dispozitiv radar dintre cele menționate de acesta a fost folosit și împotriva americanilor, în Coreea și Vietnam.
Sobell a primit o pedeapsă de 30 de ani de închisoare în anul 1951, în timp ce soții Rosenberg au fost executați pe scaunul electric. După execuția familiei, din anul 1953, Sobell a fost închis preventiv la Alcatraz, unde și-a petrecut 18 ani înainte de a fi eliberat condiționat, în 1969.
Robert Lipscomb
Până când Robert Lipscomb a ajuns la Alcatraz în 1954, afro-americanul originar din Cleveland și-a petrecut cea mai mare parte a vieții sale în închisorile din Vestul Mijlociu, pentru furt de mașini și falsificare.
Suferind de paranoia, depresie și având o copilărie abuzivă, Lipscomb a fost declarat psihotic și instituționalizat până la vârsta de nouă ani. Însă o evaluare psihiatrică a arătat că Lipscomb poseda de fapt un intelect extraordinar de ridicat. Niște deținuți care i-au fost colegi au fost martorii acestui lucru, în mod direct, atunci când, în timp ce era prizonier în Michigan și Leavenworth, Lipscomb i-a învățat artă, limbile spaniolă și franceză, dar și muzică și i-a ajutat să organizeze deținuții de culoare pentru a protesta împotriva segregării în închisoare.
Etichetat ca un „generator de probleme” din cauza lucrurilor pe care le organiza, Lipscomb a fost transferat la Alcatraz, unde a continuat să fie un pionier în eforturile de desegregare a închisorilor din America. Aceste eforturi l-au ținut închis aproape tot timpul, Robert Lipscomb petrecând lungi perioade în carceră.
Ellsworth ‘Bumpy’ Johnson
Cunoscutul interlop din Harlem, Ellsworth Raymond „Bumpy” Johnson, a fost un altul dintre mulții deținuți infami de culoare ținuți la închisoarea de pe Stâncă.
Johnson a ajuns la Alcatraz în 1952, la apogeul „domniei” sale ca așa-numit „Naș al Harlemului”, după ce a fost condamnat la 15 ani pentru complot cu droguri. Johnson a ispășit cea mai mare parte a pedepsei la Alcatraz, înainte de a fi eliberat condiționat în anul 1963. Mai târziu, acesta a susținut că, înainte de a pleca, a fost complice într-una dintre cele mai faimoase tentative de evadare din istoria Alcatraz.
Deși relatarea sa rămâne oficial neconfirmată, Clarence Carnes, un deținut notoriu de la Alcatraz, a susținut în cadrul diverselor interviuri faptul că Bumpy i-a ajutat pe Frații Anglin în timpul evadării lor din 1962, punându-le la dispoziție barca pe care au folosit-o împreună cu Frank Morris pentru a scăpa de pe insulă. Destinele evadaților au rămas însă necunoscute.
