Glanda pineală – al Treilea Ochi – între știință și ezoterism
Glanda pineală sau epifiza, situată în mijlocul creierului uman, între cele două emisfere cerebrale, este considerată a fi « Al Treilea Ochi », deoarece dispune de o membrană care captează imaginile, asemănătoare cu cea a retinei.
Glanda pineală are forma unui con de brad, este « umplută » cu o substanță fluidă și este partea cea mai « magnetică » a corpului uman. Are rol în secreția melatoninei, un hormon care reglează ritmul somn – veghe, precum și în adaptarea organismului la schimbările de anotimpuri și de lumină.
Pinealocitele, celulele care se găsesc în glanda pineală, seamănă cu celulele fotoreceptoare ale ochiului și, în plus, glanda secretă, în cantități foarte mici, dimetiltriptamina (DMT), o substanță halucinogenă, despre care se crede că produce « experiența morții iminente » (near-death experience), expresie care se referă la senzațiile asociate morții clinice sau stării de comă avansată – decorporalizare, viziunea propriei vieți, imaginea tunelului spre lumea cealaltă, percepția unei lumini nepământești, întâlnirea cu entități spirituale, sentimentul de iubire infinită, plenară, absolută, dumnezeiască, de pace și liniște, impresia unei experiențe inefabile, etc.
Glanda pineală a fost penultima dintre glandele endocrine a cărei funcție a fost identificată și definită și poate de aceea, în timp, s-au făcut nenumărate speculații, de natură fiziologică sau metafizică, în legătură cu rolul său în organism.
Cea mai cunoscută teorie în acest sens, este, fără îndoială, cea a filozofului francez Rene Descartes (secolul XVII), care considera că epifiza este « sediul » sufletului. Pentru a justifica această ipoteză, savantul a adus ca argument faptul că este singurul organ din zona superioară (a capului) care nu are o structură-pereche (simetrică). Mai mult, fiind așezată sub « Apeductul lui Sylvius », în jurul căruia se află substanța cenușie, probabil că are rolul de a ghida spiritul – susținea Descartes.
În mitologia vedică (vechile texte indiene), epifiza este considerată « al treilea ochi » – o metafora mistică și ezoterică – menit să faciliteze comunicarea cu puterea divină, dar și cunoașterea de sine.
În Upanisade, un ansamblu de texte filozofice antice care formează baza teoretică a religiei hinduse, ființa umană este descrisă ca având 9 “porți” (doi ochi, două nări, două urechi, gura, uretra, anusul) care conduc spre lumea exterioară, cea a simțurilor, și o a 10-a « poartă » –
« al treilea ochi » – cel care conduce spre lumea interioară.
În taoism, filozofie și religia chineză, care reunește, la ora actuală, peste 9 milioane de discipoli și ale cărei practici au influențat tot Extremul Orient, « antrenarea » celui de-al treilea ochi este esențială în meditație. Acest antrenament presupune focalizarea atenției, cu ochii închiși, într-un punct situat între sprâncene.
În Biblie, în Evanghelia lui Luca (capitolul 11, versetul 34), se spune:
« Luminatorul trupului e ochiul tău. Când ochiul tău este curat, atunci tot trupul e luminat ; dar când ochiul tău e rău, atunci și trupul tău e întunecat. »
Mulți ezoteriști au subliniat faptul că se folosește singularul pentru cuvântul « ochi » fiind vorba despre cel de-al treilea ochi – cel care conectează trupul la dimensiunea spirituală.
S-au adus și alte argumente în sprijinul faptului că Al Treilea Ochi, cel care corespunde glandei pineale, care are forma unui pin/con de brad, este partea din corpul nostru care care ne conectează la marele mister universal, fiind sesizate și descifrate diverse simboluri cu încărcătură religioasă, cum ar fi:
- în Piața Vaticanului, cea mai vizibilă statuie este… un con de pin. Sceptrul Papei are, de asemenea, în centrul său, un con de pin, care simbolizează legătura dintre Pământ (corp) și Cer (spirit).
- Ochiul lui Horus, zeul protector al Egiptului, în toate reprezentările care s-au păstrat până astăzi, are forma glandei pineale;
- în arhitectura Marii Piramide din Giza, dacă ar fi comparată cu “harta” creierului uman, “camera inițiaților” este amplasată chiar în locul în care se află glanda pineală.
- “Arborele Vieții”, în mitologia greacă, are, în vârful său, un con de pin.
De ce omul modern și-a pierdut capacitățile celui de-al treilea ochi?
Așadar, din punctul de vedere al ezoteriștilor, glanda pineală ar putea fi partea cea mai importantă a sistemului nervos, o veritabilă «antenă» spirituală, care ajută la atingerea unui nivel superior de conștiință.
Omul modern pare să fi pierdut capacitățile extraordinare ale acestui organ, din pricina modului de viață.
La o analiza cu rezonanță magnetică, epifiza apare, la majoritatea oamenilor, ca fiind puternic calcifiată. Principalele cauze ar fi:
- pătrunderea, în organism, a fluorurilor (atrase magnetic de glanda pineală – unde formează cristale de fosfat de calciu mai mult decât în orice altă parte a organismului) – fluorurile sunte prezente în aproape toate pastele de dinți, în apa de la robinet, în sucurile din comerț, în conserve, în medicamente, etc., toate acestea blocând capacitățile noastre cerebrale. (În mod intenționat…)
- renunțarea la toate aceste produse va genera, în 3 – 6 săptămâni, capacitatea de cunoaștere profundă a sinelui și de recuperare a puterilor enorme, extraordinare, cu care am fost înzestrați. Acțiunea blocantă a fluorurilor – pentru glanda pineală – a fost aplicată intens în timpul războiului, de către subordonații lui Hitler, pentru a-i ține pe soldați «docili»…
- o defectuoasă secreție de melatonină (hormonul somnului), asociată, deseori, cu depresia, anxietatea, bulimia/anorexia, schizofrenia, pierderile de memorie, psihozele, etc.
