Între mitologie și știință. Portaluri către alte lumi. Tărâmuri Nevăzute și secrete bine păzite
Portaluri către alte lumi, călătorii în timp, existenţa universurilor paralele au fascinat dintotdeauna oamenii, dovadă fiind și reprezentările simbolice din miturile tuturor popoarelor, dar şi preocuparea din ce în ce mai susţinută a ştiinţei contemporane de a găsi răspunsuri raţionale la această provocare.
Captiv într-un timp ireversibil, omul a visat întotdeauna la ce este “dincolo”, în trecut, în viitor sau în Universul care îi este inaccesibil, unde se află și Marele Creator sau, poate, numeroase alte civilizaţii.
Inclusiv NASA (National Aeronautics and Space Administration) – care se ocupă de cercetarea aeronautică şi spaţială, o autoritate ştiinţifică de necontestat în domeniu – se numără printre cei care nu neagă posibilitatea ca portaluri spre alte lumi să fie ascunse în câmpul magnetic al Pământului.
Mulţi consideră că cercetarea ştiinţifică a ceea ce numim portaluri către alte lumi este, de fapt, mult mai veche decât datele făcute publice în ultimele decenii şi că ar fi unul dintre cele mai mari şi mai bine păzite secrete ale omenirii.
De câţiva ani, NASA desfăşoară şi un program în cadrul căruia se studiază astfel de potenţiale portaluri.
Jack Scudder, fizician, cercetător NASA, declara, într-un interviu, că s-ar putea să existe astfel de “porţi” (portaluri) în câmpul geomagnetic al Terrei, prin care pătrunde un uriaş flux de energie solară – unele permanente, altele care se deschid doar pentru câteva de secunde.
Monumentele antice – portaluri către alte lumi?
[Poarta Zeilor, Peru]
În vremurile vechi, celţii, de pildă, aveau credinţa că se poate călători într-o lume paralelă, pornind dintr-un loc cu o încărcătură magică.
În 1996, în Peru, a fost descoperită, întâmplător, Poarta Zeilor, veche de mii de ani, de 7 metri înălţime şi 7 lăţime, care undeva, în partea dreaptă, la intrare, prezintă un orificiu în care poate fi introdus un disc.
[Portal către alte lumi, Abu Gurab]
Legendele locale spun că, la sosirea conchistadorilor spanioli, în secolul al XVI-lea, care jefuiau bogăţiile incaşilor, un mare preot a fugit (din templul în care slujea) cu un preţios disc de aur (Cheia zeilor celor şapte raze) şi, cu ajutorul acestuia, după un anumit ritual, a trecut prin Poartă, dispărând pentru totdeauna de pe Pământ.
În Egipt, la baza templului Abu-Gurab, situat lângă piramidele de la Abusir, considerat a fi una dintre cele mai vechi construcţii de pe Terra, se află o platformă de alabastru (cristal egiptean, cu aspect de marmură, străbătută de vine transparente), care ar vibra la unison cu vibraţia Pământului. De asemenea, se spune că această placă se deschide în faţa persoanelor capabile să comunice cu energiile subtile.
De altfel, potrivit legendelor, platforma de alabastru ar fi o Poartă Stelară, care asigură legătura dintre lumea zeilor şi lumea noastră, legende identice cu cele ale populaţiei amerindiene Cherokee – nativi americani. Cherokeii povestesc, în miturile lor, despre felul în care creaturile gânditoare fără formă zboară “în valuri de sunete”, din lumea lor în lumea noastră şi înapoi.
Triunghiul Michigan, Poarta Stelară
Unul dintre multele locuri considerate a fi portaluri către alte lumi a fost descoperit în 2007, în Lacul Michigan, unul dintre cele cinci Mari Lacuri din America de Nord, al cărui nume vine din limba veche a amerindienilor.
O echipă de oameni de ştiinţă, aflată în căutarea rămăşiţelor navelor scufundate, a descoperit o structură de piatră, la 12 metri adâncime.
Respectiva structură, despre care se estimează că are 9.000 de ani vechime, este, în esenţă, echivalentul monumentului neolitic Stonehenge, din Marea Britanie, aliniat în armonie cu constelaţiile şi Soarele, şi care încă stârneşte controverse legate de scopul pentru care a fost construit.
Atenţia specialiştilor în arheologie subacvatică, Mark Holly şi Brian Abbot (care au făcut descoperirea) a fost atrasă de o gravură imensă, despre care se crede că este rămăşiţa unei Porţi Stelare sau a unei Găuri de vierme. Pentru că în acest loc s-au produs dispariţii misterioase de nave şi oameni, locul a fost numit Triunghiul Michigan.
Dispariţii misterioase la Stonehenge
Nenumărate controverse se leagă de monumentul de la Stonehenge, vechi de circa 5.000 de ani, despre care unii specialişti afirmă că a fost construit cu pietre albastre extrase dintr-o carieră aflată la 386 de kilometri distanţă.
Mulţi geologi spun că nu există nicio dovadă că aceste blocuri de piatră au fost extrase din presupusa carieră şi că, oricum, transportul lor pe o distanţă atât de mare ar fi fost imposibil.
Se mai crede că atunci când au apărut primele aşezări în regiune, complexul monumental de la Stonehenge era deja construit, conceput ca un Portal Energetic sau ca o Poartă Stelară. Cel puţin un caz din istoria recentă pare să susţină această teorie: în 1971, un grup de tineri a dispărut fără urmă, în timp ce încercau să se conecteze cu energia locului.
În jurul orei 2 dimineaţa, un fulger a lovit una dintre pietrele gigantice, urmat de o furtună puternică. Un poliţist şi un fermier local, care se aflau în apropiere, ar fi văzut o lumină albastră venind dinspre pietre, au auzit ţipete şi nu au mai găsit în locul respectiv decât corturile tinerilor şi un foc stins.
Portaluri în toate părţile lumii
[Templul Abydos]
Orașul Tiahuanaco din Bolivia este considerat unul dintre locurile cele mai reprezentative pentru vechea Americă, legendele afirmând că aici s-a arătat Zeul Soarelui – Viracocha şi a ales locul pentru a crea specia umană.
Poarta Soarelui de la Tiahuanaco este sculptată dintr-un singur bloc de piatră, în urmă cu 14.000 de ani. Partea de sus a acestui monument reprezintă fiinţe umane cu căşti dreptunghiulare, ceea ce i-a făcut pe cercetători să ia în considerare supoziţia că monumentul este legat de un eveniment astronomic.
În Sri Lanka, ţara insulară din sudul Asiei, din Oceanul Indian, în parcul regal Ranmasu Uyana, se află o veche hartă stelară, sculptată pe un zid imens de piatră, hartă care se numeşte Sakwala Chakraya, însemnând cercul rotativ al Universului. În faţa acestei hărţi se află patru scaune, tot din piatră, iar diverse simboluri sculptate au fost interpretate ca fiind un cod care folosea la deschiderea Porţii. Hărţi similare s-au descoperit şi în Egipt, şi în Anzii Americii de Sud.
[Sri Lanka]
Unul dintre cele mai vechi orașe din Egiptul antic, Abydos, este probabil unul dintre cele mai semnificative locuri pentru studiile de egiptologie.
În templul zeului Seth, hieroglifele conţin imagini cu elicoptere şi obiecte similare farfuriilor zburătoare. Interesant este şi faptul că, în secolul XX, o femeie pe nume Dorothy Go a reuşit să transcrie multe dintre textele egiptene antice şi a ştiut exact unde trebuie să sape arheologii pentru a găsi urmele oraşului antic, ale grădinilor antice şi camerelor secrete, care fuseseră îngropate de secole.
În 2003, inginerul american de apărare aerospațială, Michael Schratt, a spus că Abydos este corespondentul din realitate al Porţii Stelare din Stargate – un univers SF din filmul cu acelaşi nume, în care un dispozitiv în formă de cerc permite oamenilor trecerea prin portaluri către alte lumi.
Portalurile către alte lumi din perspectiva ştiinţei
[Portaluri către alte lumi – Găuri de vierme]
Oamenii de ştiinţă recunosc posibilitatea existenţei unor portaluri către alte lumi şi numeroase experimente sunt în desfăşurare. Însă cercetarea în acest domeniu este încă la început. Unii susţin că s-au făcut totuşi progrese importante, dar că multe informaţii nu sunt încă destinate marelui public.
Un portal către o altă lume, în viziune ştiinţifică, ar semăna cu o Gaură de vierme (Puntea Eistein – Rosen, descrisă pentru prima dată în 1935, de Albert Einstein şi Nathan Rosen), un concept teoretic care desemnează legătura dintre două Găuri Negre (formaţiuni cosmice care au un câmp gravitaţional atât de puternic încât nimic nu poate scăpa din zona respectivă).
O Gaură de vierme ar putea fi traversată cu o navetă spaţială supertehnologizată, accelerată – la intrarea în “tunel” – până la o viteză apropiată de viteza luminii, iar la capătul celălalt, staţionar, naveta ajungând în același moment ca cel iniţial, timpul dilatându-se din punctul de vedere al unui observator extern. Mai exact, dacă naveta ar intra la extremitatea accelerată a Găurii de vierme, de exemplu în 2021, în timp ce la extremitatea cealaltă ar fi anul 2022, ieşirea din “tunel” s-ar face tot în 2021.
[Universuri-Oglindă]
Unul dintre cele mai cunocute experimente este cel din 2006, al fizicianului Ronald L. Mallett, care, în cadrul programului Efectul FTL (Faster than light), a urmărit alterarea cauzalităţii în condiţiile în care un neutron este trecut printr-un cristal fotonic, care încetineşte viteza luminii. Fenomenul s-a confirmat la scară cuantică, dar nu şi la scară macroscopică.
David Deutsch, profesor la Oxford, specialist în fizica cuantică, susţine că este posibilă călătoria în trecut, cu ajutorul unui generator de “realitate virtuală” (un imens calculator cuantic), care permite unui observator să pătrundă într-un timp trecut, paralel cu al nostru.
Universul–oglindă, în care timpul curge invers
O echipă de cercetători din Marea Britanie şi Canada a lansat recent o teorie provocatoare – aceea că, la momentul Big-Bang-ului nu s-a format un singur Univers, ci două, în oglindă, care se extind în direcţii opuse şi în care timpul curge în direcţii opuse, spre viitor, în lumea noastră și spre trecut (din punctul nostru de vedere), în Universul-Oglindă.
Dacă, prin potenţiale portaluri, ne-am putea întoarce foarte mult în timp, până la momentul Începutului şi am putea trece dincolo, am ajunge într-un Univers-Oglindă, în cealaltă parte a Big Bang-ului, care se supune aceloraşi legi ale fizicii. Prin urmare, din perspectiva noastră, ar exista două săgeţi ale Timpului, una care merge spre viitor şi alta spre trecut.
În ambele universuri, spun unii cercetători, Săgeata Timpului se explică prin entropie (gradul de organizare al unui sistem). Prin urmare, fiecare dintre aceste universuri a devenit mai ordonat odată cu trecerea timpului, de la momentul Big Bang-ului până la starea caracterizată de prezenţa stelelor, a planetelor, oamenilor, etc.
[Săgeata Timpului]
Un experiment fără precedent a fost făcut de o echipă de cercetători ruşi, elveţieni şi americani, coordonaţi de fizicianul Gordey Lesowik, şi care a reuşit, folosindu-se de un computer cuantic, cu rol de Maşină a Timpului, să “inverseze” o fracţiune de secundă – altfel spus, să întoarcă săgeata timpului, ceea ce relansează marea căutare a fizicii, cea a timpului universal.
S-a putut “vedea”, pe calculator, Începutul absolut al Universului, un timp-spaţiu “îngheţat”, fără viitor, fără trecut, fără “săgeata timpului”, după care, brusc, energia primordială a început să vibreze. Exact ca în filmele în care se rulează invers şi obiectele sparte se lipesc la loc. Prin urmare, deja s-a demonstrat că, la nivel microscopic, săgeata timpului este reversibilă, poate să meargă şi înainte şi înapoi, ceea ce este un fapt cu totul uluitor, excepţional.
Un univers paralel în Antarctica
[Simetria CPT]
Un grup de cercetători de la Universitatea Hawai, condusă de Peter Gorham, fizician specialist în fizica cuantică, a lansat o teorie şocantă – un univers paralel în Antarctica – pornind de la un experiment care viza scanarea unui milion de kilometri pătraţi, deasupra Antarcticii, în căutarea unor urme ale unor particule de mare energie (neutrini), venite din spaţiul cosmic.
Şi au găsit astfel de semnale, dar care nu veneau de sus, ci, în mod ciudat, de jos, dinspre sol. Singura explicaţie plauzibilă pentru un asemenea fenomen a fost postularea unui univers inversat, un univers paralel, creat în timpul aceluiaşi Big Bang care a dat naştere şi lumii noastre, dar în care totul este invers – timpul curge invers, pozitivul este negativ, stânga este dreapta, etc. O astfel de teorie nu poate fi demonstrată deocamdată, dar toate datele culese cu aparatura specială conduc spre confirmarea acestui postulat.
CERN a deschis un portal către o altă lume?
[Experimente CERN]
La CERN (European Organization for Nuclear Research) – celebrul centru european de cercetare a particulelor elementare (din Geneva, Elveţia), se spune că, în 2016, s-a deschis accidental un portal către o altă lume, pentru câteva secunde, utilizând LHC, cel mai mare accelerator de particule la ora actuală, pus în funcţiune începând cu anul 2008.
Acceleratorul de particule a fost construit într-un imens tunel circular, cu o circumferinţă de 26 de kilometri. În timpul unui experiment de rutină s-ar fi produs un “accident”, un fenomen surprinzător. Potrivit mai multor relatări, la un moment-dat, cerul de deasupra laboratorului principal şi-ar fi schimbat brusc culoarea, devenind de un roşu stacojiu, cu pete negre şi vârtejuri impresionante de vânt.
Cercetătorii de la CERN au negat că ar fi avut loc vreun eveniment deosebit, dar respectiva împrejurare a stârnit controverse uriaşe, până la urmă toată întâmplarea punându-se pe seama amatorilor de conspiraţii sau de science-fiction.
N-ar trebui însă ignorat faptul că, în timpul unei conferinţe de presă, chiar Stephen Hawking, unul dintre cei mai mari cosmologi contemporani, a abordat acest subiect, subliniind că este foarte posibil ca Găurile Negre să fie, de fapt, portaluri către alte lumi.
Portaluri în România
[Sarmizegetusa Regia]
Portaluri energetice, căi de acces către dimensiuni paralele par să existe şi în România.
Sfinxul din Bucegi, Sarmizegetusa Regia, Sfinxul de la Topleţ sau Sfinxul bănăţean, din Munţii Mehedinţi, din apropierea Băilor Herculane, Megaliţii Cei 12 Apostoli din Munții Călimani, judeţul Suceava, Stânca Dochia din Ceahlău, Peştera Polovragi sunt doar câteva dintre locurile în care există energii puternice şi unde se petrec evenimente stranii. Unii afirmă chiar că, dintre punctele energetice importante de pe Terra, 7 se află în spaţiul românesc.
Despre Sfinxul din Bucegi, de exemplu, vechiul Kogaionon, Muntele Sacru sau Muntele Ascuns al daco-geților, unde s-ar fi aflat sanctuarul lui Zalmoxis, s-a scris enorm.
Se crede că aici, în interiorul Munţilor Bucegi, s-ar afla un tunel şi două blocuri energetice care ar fi portaluri către alte lumi. Se mai ştie, prin măsurători şi observaţii, că în acest loc, în fiecare an, la data de 28 noiembrie, se creează o piramidă energetică, la momentul apusului.
În mod similar, se crede că la Sarmizegetusa, incinta sacră a cetăţii reprezintă un important centru energetic, comparabil cu celebrul ansamblu megalitic de la Stonehenge.
Timpul este o iluzie, imaginea mobilă a eternităţii imobile?
Portalurile către alte lumi – menționate în culturile tuturor popoarelor și a căror existență știința secolului 21 încearcă să o experimenteze, după ce, teoretic, a demonstrat-o – vor face, probabil, ca la un moment-dat, tot ce a fost spus despre timp, universuri paralele, lumea noastră și alte lumi să fie reconsiderat, poate chiar răsturnat.
Deocamdată rămânem captivi în timpul ireversibil şi în limitele gândirii noastre, iar Săgeata Timpului este dovada acestei limitări. Ne amintim doar evenimente trăite, pe care le comparăm cu prezentul, care va deveni, şi el, trecut.
Dar dacă intuiţia şi gândirea filosofică a lui Platon, din urmă cu 2.500 de ani și anume că Timpul este o iluzie, imaginea mobilă a eternităţii imobile, care maschează adevărul lumii, imuabil, atemporal, va fi confirmată?
