Ipoteză năucitoare: Planeta Marduk, cea care va aduce sfârşitul lumii
În Biblie, există mai multe profeţii în care se vorbeşte despre sfârşitul lumii sau apocalipsa.
De exemplu, profeţia lui Isaia ne spune:
”Se va întâmpla în scurgerea vremurilor, el va fi conducătorul neamurilor și el va hotărî între un mare număr de popoare, așa încât din săbiile lor își vor făuri fiare de plug și din sulițele lor cosoare, niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia și nici nu vor mai învăța războiul.”
Ziua Judecății era descrisă în Vechiul Testament ca fiind însoțită de inundații și cutremure. În Vechiul Testament se spune la un-moment dat că ”(…) de la capătul cerului vine urgia lui Dumnezeu să distrugă Pământul. Şi va mișca Cerul și Pământul se va mișca din locul său când Dumnezeul oștirilor va trece în ziua prăpădeniei.”
În timp ce munții se vor nărui, văile vor fi acoperite, va fi afectată și mișcarea de rotație a Pământului. Profetul Amos prevede:
”Şi va fi ziua aceea spune Domnul Dumnezeu când voi porunci Soarelui să se ducă la culcare la amiază și Pământul se va întuneca în miezul zilei.”
Un alt profet spune că oprirea mișcării de rotație a Pământului va dura o singură zi și atunci va fi ziua în care nicio lumină nu va fi ca niciodată până acum și va fi o zi ce de Dumnezeu e sortită, în care nici zi, nici noapte nu va fi și Soarele va lumina în miez de noapte. O altă profeţie biblică arată că:
”Soarele și Luna se vor întuneca, stelele își vor ascunde strălucirea. Soarele se va întuneca, iar Luna va fi roșie ca sângele.”
Ce anume ar putea provoca aceste evenimente dramatice pentru planeta noastră?
Conform unei teorii conspiraţioniste, de vină ar fi apropierea de Pământ a planetei biblice Marduk (Nibiru), cu un câmp gravitațional foarte puternic.
Planeta Marduk (Nibiru) este considerată ca fiind Dumnezeul Cerului și al Pământului, zeul care va face dreptate în Cer și pe Pământ. Pasajele biblice ale lui Isaia, Amos și Iov corelează mișcarea Dumnezeului Ceresc de constelațiile zodiacale: singur el depășește pe întinderea cerului, la Carul Mare a ajuns în Orion și în Sirius și apoi în constelațiile din sud, din Taur urcă spre Săgetător. Se descrie astfel direcția de mers a acestei planete: ea vine dinspre sud și se mișcă în direcția acelor de ceasornic, exact cum spun și textele sumeriene. Profetul Mabakkuk spune:
”Domnul va veni din sud, slava Sa va umple Pământul și Luceafărul va lumina ca Soarele căci de la Domnul el va primi lumină.”
Aceasta înseamnă că locuitorii antici ar fi fost martori la revenirea periodică a planetei.
Textele mesopotamiene ne arată că orbita planetei Marduk este de 3.600 de ani în jurul Soarelui. Ea era considerată conducătorul suprem. În textele sumeriene ni se spune că nefilimii au venit prima dată pe Pământ, cu 432.000 de ani înainte de Marele Potop, de pe Planeta Marduk.
O planetă situată la exteriorul sistemului solar n-ar putea avea viaţă, deoarece Soarele ar fi mult prea departe. Însă, dacă planeta este suficient de mare, cu un câmp gravitațional mare, atunci atmosfera se poate păstra. Atmosfera ar putea crea un efect de seră, capabil să apere planeta de frigul spațiului și ar împiedica propria căldură a planetei să se risipească în spațiul cosmic. Iar Planeta Marduk (Nibiru) are aceste elemente, ea mai fiind denumită și planeta radiantă sau ”cel mai radiant dintre zei” – cu propria căldură, pe care o poate reține datorită atmosferei ei.
