Istorie ascunsă. Anunnaki, Nibiru şi marele secret al Pentagonului – SF sau adevăr?
Nibiru sau Planeta X, Anunnaki, zeii-extratereştri din mitologia sumeriană şi Pentagonul (Departamentul Apărării al Statelor Unite ale Americii) par a fi trei lucruri complet diferite. Orice tentativă de a crea o legătură între aceste aspecte ar fi posibilă, cel puţin la prima vedere, numai într-o scriere science-fiction sau ca făcând parte dintr-o teorie a conspiraţiei.
Cu toate acestea, aşa cum s-a întâmplat şi în alte situaţii, diverse descoperiri ale ştiinţei actuale vin să confirme intuiţii sau cunoştinţe ale savanţilor antici sau duc la rescrierea unor “adevăruri” considerate a fi, până nu demult, imuabile. Pe de altă parte, extraordinarul progres tehnologic arată, in mod paradoxal, că omenirea se află încă în faţa multor necunoscute legate de Univers, dar şi de istoria sa.
Este o evidenţă că, în ultimul timp, Pentagonul, implicit guvernul SUA, acordă o atenţie sporită unor date clasificate legate de Obiecte Zburătoare Neidentificate (OZN), iar opinia publică (şi nu numai) consideră că există multe “adevăruri” şi “dovezi” pe această temă, care sunt păstrate cu mare grijă de către autorităţi.
După proiectul ”Blue Book”, de la mijlocul secolului trecut, conceput pentru a se ocupa de studierea tuturor rapoartelor de până atunci în care era menţionată apariţia OZN-urilor, după Raportul Condon sau Studiul Ştiinţific al OZN, din 1966, care respingea ideea existenţei unor extratereştri, în vremurile acestea, începând cu 2019, se poate constata un ”refresh” în cercetarea fenomenelor aeriene neidentificate (UAP).
NASA a alcătuit deja o echipă, coordonată de astrofizicianul David Spergel, care, începând cu toamna anului 2022, timp de nouă luni, s-a ocupeatde UAP-uri, adică de toate “evenimentele de pe cer care nu pot fi identificate ca aeronave sau fenomene naturale”, subliniind că o asemenea temă trebuie abordată foarte serios, chiar din perspectiva unei potenţiale ameninţări la securitatea naţională şi a lumii.
Ce este Nibiru?
Nibiru sau Planeta X este o planetă ipotetică, a noua din sistemul solar (alături de Terra, Mercur, Venus, Marte şi de “gigantele gazoase” – Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun).
Astronomul Percival Lowell este cel care, la începutul secolului trecut, a lansat ipoteza existenţei unei Planete X, care ar putea explica anomaliile în mişcarea aparentă a planetelor Uranus şi Neptun în mod special (ale căror orbite ar putea fi perturbate de gravitaţia unei mari planete nevăzute), precum şi problema configurării neobişnuite a unor planete minore din sistemul solar.
În 1930, când a fost descoperită planeta Pluto, de către astronomul american Clyde Tambaugh, s-a crezut că aceasta este Nibiru (Planeta X), care ar fi confirmat teoria lui Percival Lowell. Numai că Pluton este prea mică pentru a putea influenţa planetele gigantice. De altfel, în 2006, avându-se în vedere datele culese de sonda spaţială Voyager 2, Pluton a fost declarată “planetă pitică”, în sistemul nostru solar rămânând opt planete cunoscute.
La momentul actual, astrofizicienii (printre aceştia si Michael E. Brown, de la Institutul de Tehnologie din California) sunt convinşi, în continuare, că Planeta Nibiru există, dar că, probabil, se află undeva dincolo de Pluton, chiar dincolo de Centura Kuiper (centura de materie primordială care înconjoară Sistemul Solar).
După noile date, Nibiru ar trebui să se afle la o distanţă cuprinsă între 30 şi 180 miliarde de kilometri de Soare. La o astfel de distanţă, cu actuala tehnologie, nu s-ar putea ajunge. Poate, dacă s-ar realiza, până în 2028, cum spun specialiştii, o sondă spaţială capabilă să parcurgă asemenea distanţe, un survol asupra ipoteticei Planete X (Nibiru) s-ar produce în anul 2085.
O descoperire întâmplătoare – Planeta Farout
Căutând Planeta Nibiru, astronomii Scott Sheppard (de la Carnegie Institution), David Tholen (de la Universitatea din Hawai) şi Chad Trujillo (de la Universitatea Arizona de Nord) au descoperit, întâmplător, de la Observatorul din vârful vulcanului Mauna Kea, din Insula Hawai, din Pacific, în 2018, cu ajutorul telescopului gigantic Subaru, Planeta Farout, cel mai îndepărtat obiect cosmic observat vreodată (din sistemul nostru solar), la o distanţă de 18 miliarde de kilometri de Soare, adică de 120 de ori distanţa dintre Pământ şi Soare.
Planeta Farout are un diametru de 500 de kilometri, probabil că este acoperită cu gheaţă, dar nu se ştie nimic precis despre orbita acesteia (se presupune că i-ar trebui cam 1.000 de ani tereştri pentru a face înconjurul Soarelui).
Aşa cum, iniţial, s-a crezut că Pluton este căutata planetă Nibiru şi despre Farout s-a presupus că ar fi Planeta X, numai că dimensiunile şi masa acestei planete nu corespund modelului teoretic al specialiştilor. Sunt şi astronomi care susţin că, dincolo de Pluton, ar putea exista încă cel puțin două planete, una cu o masă între cea a planetelor Marte și Saturn, iar cea de-a doua ar putea fi de 10 ori mai mare decât Terra.
Cine au fost zeii Anunnaki?
Anunnaki este numele dat unor zeităţi ale vechilor sumerieni, akkadieni, asirieni și babilonieni, despre care miturile spun că ar fi descendenţi din An (Zeul Cerului) şi Ki (Zeiţa Pământului) şi a căror misiune era de a hotărî destinele oamenilor.
Toate legendele antice îi descriu pe Anunnaki, aceste “zeităţi cereşti” (în cele mai multe variante, şapte la număr), ca posedând puteri extraordinare, ca având dimensiuni fizice impresionante, înveşmântaţi în haine strălucitoare de aur şi argint, cu şapte perechi de coarne suprapuse pe un fel de “căşti”. Când se lăsau văzuţi de oameni, aceştia din urmă simţeau “furnicături” şi emoţii intense.
În “Epopeea lui Ghilgameş”, cel mai vechi poem epic din mitologia mesopotamiană şi a lumii (aproximativ anul 1200 i.Hr.), Utnapishtim, supravieţuitorul “Marelui Potop”, îi descrie pe Anunnaki ca pe “cei șapte judecători ai lumii din adâncuri” (ai lumii de dincolo).
În alte texte antice, despre zeii Anunnaki se spune că ar fi fost “cea mai veche generaţie de zei”, alungată din Cer de zeii tineri, în “Lumea de jos”.
“Epopeea Creaţiei” în viziunea sumeriană antică
Un fapt absolut excepţional este acela că, într-un desen antic sumerian, vechi de peste 4500 de ani, s-a găsit şi o hartă a sistemului nostru solar, mărimile planetelor fiind reprezentate corect, întocmai cu cele din hărțile astronomice de azi, şi în care apare şi o altă planetă (poate Nibiru) între Marte şi Jupiter.
În Epopeea Creaţiei, din textele antice sumeriene, se spune că, la început, pe cer existau Soarele, Mercur și planeta Tiamat (Monstrul Apos). Ulterior, din elementele primordiale dintre Soare şi Tiamat, s-au format Venus şi Marte, apoi Jupiter (al cărui “mesager” era Pluton), Saturn, Uranus şi Neptun. Neptun va atrage, în Sistemul Solar, o planetă, numită de antici Marduk, cu o orbită în sensul invers al acelor de ceasornic, care va influenţa şi orbitele celorlalte planete şi care, în drumul ei, va mai da naştere unui număr de şapte sateliţi.
La un moment dat, Marduk s-a ciocnit cu Monstrul Apos (Tiamat), Marduk rupându-se în două. Din una dintre jumătăţi s-ar fi născut Pământul, iar din cealaltă jumătate, centura de asteroizi.
În secolul al XVIII-lea, astronomii, formulând Legea Titius-Bode, erau convinşi, aşa cum se spunea si în miturile antice, că între Marte și Jupiter mai exista o planetă (poate Planeta X – Nibiru) de negăsit atunci (şi astăzi).
Între ştiinţă, mitologie şi science-fiction – Nibiru, tărâmul zeilor Anunnaki?
În anii 1970, Zecharia Sitchin, economist, jurnalist și scriitor american, pasionat de istoria antică, autor al mai multor cărţi despre originile omenirii şi care pretindea, la momentul respectiv, că ar fi tradus o parte dintre tăbliţele sumeriene, dovezi ale uneia dintre cele mai vechi civilizaţii, a lansat o teorie potrivit căreia omenirea ar fi fost creată de către nişte “călători” veniţi din spaţiu, numiţi Anunnaki (adică cei care au devenit, cu mii de ani in urmă, zeităţile vechilor sumerieni), o rasă de extratereștri de pe o planetă ipotetică, de dincolo de planeta Neptun – cea pe care ştiinţa o numeşte astăzi Planeta X (Nibiru) şi pe care încă o caută. Această planetă ar fi situată pe o orbită alungită, rotația ei fiind de aproximativ 3600 de ani.
Zeii Anunnaki, susţine Zecharia Sitchin, au creat omul – un hibrid între specia extraterestră (umanoidă) şi Homo Erectus – apoi, în vremea Potopului, ar fi părăsit planeta noastră. Dar, înainte de acest moment, zeii Annunaki ar fi cei care au construit piramidele și toate celelalte structuri monumentale din întreaga lume antică, a căror realizare a rămas, până astăzi, un mare mister, dacă se exclude posibilitatea existenţei, la vremea aceea, a unei tehnologii avansate.
Nibiru şi teoria astronauţilor antici
Nibiru, denumirea Planetei X, inspirată tot de scrierile lui Zecharia Sitchin, şi a cărei posibilă existenţă nu numai că nu este negată de oamenii de ştiinţă, dar se proiectează şi navete cosmice pentru a fi trimise în căutarea ei, se află şi în centrul teoriei “astronauţilor antici”.
Teoria astronauţilor antici susţine că ființe extraterestre inteligente (de pe Nibiru sau din altă parte a cosmosului) au vizitat Pământul și au luat contact cu oamenii în timpuri preistorice. Aceste fiinţe ar fi adus pe Terra tehnologii, ar fi influenţat dezvoltarea speciei umane şi a culturilor, acesta fiind motivul pentru care oamenii le-au acordat statutul de “zeităţi”.
Deşi astfel de teorii sunt încadrate, de regulă, în zona pseudoştiinţei, nu se poate ignora opinia unor scriitori, istorici, arheologi, pasionaţi de acest domeniu, precum elveţianul Erich von Däniken, care a scris peste 30 de cărţi pe această temă, vândute în milioane de exemplare, şi care apelează, printre altele, la argumente legate de obiecte foarte vechi, a căror realizare a rămas, până astăzi, un mister – Monumentul de la Stonehenge, statuile din Insula Paștelui, Pilonul de fier de la Delhi, de exemplu, înalt de şapte metri, cu o greutate de şase tone, făcut din metale (unele dintre ele necunoscute), piramidele, vechile baterii descoperite la Bagdad, datând din secolul al III-lea î.Hr., lentile extrem de şlefuite şi performante, etc.
Carl Sagan, unul dintre cei mai cunoscuţi si respectaţi astronomi, pionier în domeniul exobiologiei (studiul formelor de viaţă în spaţiul cosmic) şi cu remarcabile contribuţii în popularizarea ştiinţei, nu respinge nici el posibilitatea ca fiinţe superioare să fi vizitat cândva Pământul, să fi existat “un scurt contact cu o civilizație extraterestră”, care să fi dat un impuls dezvoltării societăţii umane. Dar, spune Sagan, deocamdată nu există dovezi concludente, de aceea speculaţiile trebuie tratate cu prudenţă.
La convergenţa istoriei, mitologiei, ştiinţei şi a scenariilor utopice
Istoria, miturile, arheologia arată că, invariabil, oamenii, în cele mai vechi timpuri, au asociat zeii cu fiinţe aflate sau venite din ceruri şi, în jurul acestei convingeri, s-au creat comportamente, mentalităţi, religii, ritualuri, cu rol fundamental în evoluţia civilizaţiilor.
Că este vorba de zeii Anunnaki, veniţi de pe Nibiru sau din cine ştie ce alt loc al Universului, că aceştia au coborât din ceruri în vehicule zburătoare (Vimana), ca în mitologia hindusă sau s-au arătat sub diverse alte chipuri, că se vor întoarce să repare imperfecţiunile “Creaţiei” lor şi să schimbe paradigma spirituală a pământenilor sau nu, un lucru este cert – Paradoxul lui Fermi ne spune că nu putem fi singuri în Univers.
Poate că, într-un viitor nu prea îndepărtat, unele dintre teoriile mai vechi sau mai noi, categorisite acum ca fiind pseudoştiinţă, vor fi confirmate, aşa cum s-a întâmplat şi cu alte “adevăruri” ale ştiinţei care astăzi trebuie rescrise.
S-ar putea ca, nu peste mult timp, misterioasa planetă Nibiru să fie descoperită şi vom afla dacă acolo trăiesc zeii Anunnaki şi dacă ei sunt “marele secret” pe care îl ascunde Pentagonul (care nu se hotărăşte să facă publice dovezile pe care le deţine despre extratereştri).
Poate că omul preistoric a trecut prin experienţe despre care noi, cei de astăzi, nu ştim nimic sau, poate, cum spunea scriitorul britanic de science-fiction, Stephen Baxter, Terra este un fel de “Planetariu”, o “simulare” generată de o civilizaţie superioară, al cărei control se exercită prin semnalele electromagnetice, etc. Sau, mai curând decât ne-am aştepta, poate adevărul va veni din altă parte.
