Istorie ascunsă. Simboluri misterioase. Statuia Libertății, un mesaj codat al francmasoneriei?
Statuia Libertății este unul dintre cele mai recunoscute simboluri americane. O femeie ținând în mână o torță și reprezentând speranța pentru toți cei care ajung pentru prima oară pe pământ american.
Milioane de oameni o privesc în fiecare an, dar foarte puțini sunt cei care îi cunosc povestea. Un adevărat simbol american, Statuia Libertății ascunde o istorie secretă, dar și numeroase legende urbane.
Istoria Statuii Libertății
Povestea oficială a statuii a început în 1875, în Franța, unde sculptorii Frédéric-Auguste Bartholdi și Gustave Eiffel s-au reunit pentru a proiecta statuia și cadrul de fier care să o susțină. Cei doi au lucrat la ea timp de 9 ani, după care au trimis-o spre New York, unde urma să fie asamblată. Cele 350 de bucăți au fost asamblate în patru luni, pentru ca în ziua de 28 octombrie 1886 să fie dezvăluită publicului.
Se spune că Femeia Libertății, adică statuia, ar fi fost modelată după zeița romană a libertății, Libertas. Statuia a fost dăruită de francezi americanilor, cu ocazia comemorării a 110 de ani de la câștigarea independenței Statelor Unite ale Americii, dar și ca simbol al abolirii sclaviei.
Un dar pentru Egipt
Istoria din spatele istoriei oficiale prezintă Statuia Libertății ca un dar pentru Egipt. Aceasta ar fi fost destinată Egiptului, dar lucrurile au luat o întorsătură dramatică și, în cele din urmă, a ajuns în Statele Unite ale Americii.
Bartholdi, unul dintre creatorii săi, a fost fascinat de Egipt și de monumentele antice din această țară. După o perioadă petrecută în țara piramidelor, Bartholdi a dorit să realizeze o statuie măreață, care să fie plasată pe canalul Suez.
Aceasta trebuia să țină în mână o făclie care să lumineze, simbolic, drumul marinarilor. Statuia trebuia să prezinte o femeie din Egipt, îmbrăcată în haine tradiționale. Lucrările au început, dar conducătorul Egiptului din acea vreme ajunsese la fundul sacului și nu și-a mai permis o astfel de lucrare, în valoare de 600.000 de dolari.
În acel moment, Bartholdi și-a schimbat optica și a modificat unele elemente decorative ale statuii astfel încât să semene cu zeița Libertas. I-a modificat rochia și a schimbat lampa cu o torță. Mesajul pe care îl purta statuia era cel al libertății, motiv pentru care artistul a reușit să strângă fonduri pentru a-și termina opera. În acest fel, Statuia Libertății devenea un simbol pe care Franța îl dăruia Statelor Unite ale Americii.
Implicarea francmasonilor
Mulți cred însă că există o altă fațetă a poveștii cu Statuia Libertății – una care are de-a face cu organizația secretă a francmasonilor.
Această poveste spune că masonii francezi au plătit costurile de construcție a statuii și că a reprezentat un dar al lor pentru frații masoni din SUA. Mai precis, de la masonii din Marele Orient al Franței.
Cei care susțin această versiune a poveștii sunt de părere că statuia a fost dăruită în scopul comemorării centenarului primei Republici Masonice.
Statuia Libertății poate simboliza Torța Iluminării sau Torța Flăcării Rațiunii – Libertatea Iluminând Lumea.
Iar pentru ca această teorie să devină și mai credibilă, cei care o susțin ne îndeamnă să privim atent simbolurile masonice care se regăsesc pe statuie.
Bartholdi a fost el însuși francmason și, potrivit unui articol al autorului și lectorului belgian Robert Bauval , analogia torței este foarte interesantă. Statuia originală a lui Bartholdi – destinată canalului Suez – trebuia să poarte și o torță, simbolizând Orientul care arată Calea.
Marele Orient este denumirea lojei masonice franceze din care făcea parte Bartholdi. Există o altă torță similară, care a jucat un rol ciudat în Revoluția Franceză.
Data de 14 iulie a fost aleasă ca fiind sărbătoarea naţională a Franţei (la 6 iulie 1880), la propunerea deputatului de Sena, Benjamin Raspail. Ziua a fost sărbătorită începând cu seara de 13 iulie, în localităţile franceze organizându-se parade cu torțe, iar a doua zi, pe 14, clopote și salve de anunțau parade militare urmate de mese, spectacole, jocuri sau focuri de artificii.
După anii de austeritate ai Primului Război Mondial, Ziua Națională a Franţei a fost celebrată ca zi a victoriei (1919), la fel şi după Al Doilea Război Mondial, pe 14 iulie 1945.
Indiferent de teorii, un lucru este sigur – statuia reprezintă un simbol al libertății.
De ce a fost aleasă culoarea verde pentru Statuia Libertății?
Statuia Libertății are o culoare verde-albastru iconic. Cu toate acestea, ea nu a fost dintotdeauna verde. Când a fost dezvăluită, în 1886, culoare sa era maro strălucitor. Până în 1906, culoarea a devenit verde.
Motivul modificării culorii este acela că suprafața este acoperită cu sute de foi subțiri de cupru, care reacționează cu aerul formând o patină sau verdigris. Stratul de verdigris protejează metalul de bază împotriva coroziunii și degradării, motiv pentru care sculpturile din cupru, alamă și bronz sunt atât de durabile.
La baza statuii este gravat mesajul:
“Trimiteți pe-ai voștri sărmani, oropsiţi,
pe cei în genunchi suspinând Libertate!,
pe voi, fără casă, de-acasă goniţi,
săraci ce-a lor țară nu-i mai încape.
Făclia speranței vă cheamă, veniţi!”
(după poemul Noul Colos, de Emma Lazarus)
