Marchiza de Brinvilliers, una dintre cele mai misterioase femei din istorie
Frumoasă, graţioasă, cu ochii mari, albaştri – aşa o descriau contemporanii săi pe marchiza de Brinvilliers. Dar în spatele acestui portret idilic se ascundea una dintre cele mai teribile şi misterioase femei din istorie.
S-a născut la 2 iulie 1630. Marie Madeline d’Aubray, marchiză de Brinvilliers, fiica lui Antonin Dreux d’Aubray, consilier de stat, a primit o bună educaţie. Conform propriilor sale declaraţii, încă de la vârsta de 5 ani a fost cuprinsă de vicii. La 7 ani, şi-a pierdut virginitatea şi apoi s-a oferit și tinerilor săi fraţi.
La vârsta de 21 ani, s-a căsătorit cu un tânăr ofiţer din regimentul Normandie, Antoine Gobelin, un om onest, provenind dintr-o familie bogată, dar devorat și el de demoni – cei ai jocurilor. Foarte repede, marchiza s-a ataşat (la Gaudin) de Sainte Croix, un ofiţer de cavalerie care îi fusese prezentat chiar de către soțul său. Tatăl marchizei, care aflase despre această poveste, a obţinut, graţie relaţiilor sale, o scrisoare cu sigiliu care îi permitea să-l alunge la Bastilia pe amantul fiicei sale.
Și, într-adevăr, acesta a fost închis timp de şase săptămâni. A fost și unul dintre factorii care au declanşat unul dintre cele mai formidabile procese din secolul luminilor. Sainte Croix a făcut cunoştinţă, în temniţa umedă, cu un anume Exili, deţinătorul unui teribil secret al artei otrăvirii. În acest timp, tânărul ofiţer fusese deja format în această ştiinţă de celebrul chimist elveţian Christophe Glaser, stabilit în Saint Germain.
Astfel, tânăra marchiză a fost și ea inițiată în acest domeniu – de către straniul său amant. Rănit în orgoliu, acesta era dornic de răzbunare. Ținta acestei uri era, desigur, tatăl ei, vinovat de nenorocirea sa. Astfel, el a pus la cale un plan diabolic. Marchiza s-a folosit de stăpânirea artei otrăvirii, noaptea, prin spitale. Bolnavii care se apropiau de ea mureau în suferinţe teribile.
În faţa neputinţei ştiinţei de a diagnostica urmele de otravă, tatăl său a devenit următoarea țintă. La 13 iunie 1966, retras pe pământurile sale de la Offemont, tatăl tinerei marchize suferea deja de mai multe luni din cauza unor dureri bizare. Rugându-şi fiica să vină să-l vadă, nefericitul om a fost cuprins de stări de vomă neîntrerupte, care au durat până la moartea sa, care a avut loc la Paris, acolo unde fusese transportat pentru a primi îngrijiri de la cei mai buni medici. A murit la 10 septembrie, la vârsta de 66 de ani.
În cursul procesului său, marchiza a recunoscut că-şi otrăvise tatăl de 28 sau 30 de ori, fie ea însăşi, fie prin lacheul său, un anume Gascon, care era în serviciul amantului acesteia. Și-a otrăvit, de asemenea, şi fraţii, cu ajutorul unui individ pe nume La Chaussee, în 1670. În timpul autopsiei, au fost descoperite semne suspecte. Iar marchiza nu s-a oprit aici… Ea a încercat să-şi otrăvească chiar și propria fiică, pe care o considera idioată și, ulterior, pe soţul său. Doar că acesta a supravieţuit. Se spune că marchiza i-a dat arsenic într-o cantitate atât de infimă, încât s-a crezut inițial că suferea de o congestie la picioare. Ea a declarat ulterior că nu-i dădea prea mult, ca să nu se observe şi să precipite cumva lucrurile.
Amantul său, speriat de această femeie atât de periculoasă, a ascuns într-un cufăr scrisorile de dragoste primite de la marchiză, precum şi fiolele cu otravă. În laboratorul său, el a fost victima unui misterios experiment alchimic. Poliţia a descoperit acest cufăr, dar şi o scrisoare ciudată. Între 8 şi 11 august 1672, marchiza a făcut uz de toate mijloacele pentru a mușamaliza povestea, încercând chiar să-l corupă pe comisar, însă destinul îi pregătise altceva. Fiolele găsite au fost testate pe animale – acestea au murit imediat.
Fiind bănuită, misterioasa doamnă de Brinvilliers s-a izolat în casa de la ţară. Nu însă şi valetul său, Chaussee, care – sub pretextul că Sainte-Croix îi datora bani – se opusese deschiderii cufărului. Arestat, a fost supus torturii şi condamnat la moarte, la 24 martie 1673. Marchiza s-a refugiat la Londra.
Sub implulsul regelui Ludovic al XIV-lea, a fost emis un mandat de arestare pe numele acestei femei primejdioase. Dar marchiza a reuşit să se refugieze în Ţările de Jos (Picardia) şi a găsit, în cele din urmă, refugiu într-o mănăstire.
La 16 martie, a fost găsită și adusă în faţa justiţiei. A încercat de câteva ori să se sinucidă, însă a eşuat. Procesul marchizei s-a desfăşurat în perioada 29 aprilie – 16 iulie 1679, având 22 de audienţe. Singura sa apărare a fost tăcerea. A negat totul, spre uimirea judecătorilor. Pe 16 iulie, s-a pronunţat sentinţa sa, una teribilă: condamnarea la moarte. Femeia, în cele din urmă, şi-a denunţat și complicii: Sainte Croix şi La Chaussee.
Cu picioarele goale, îmbrăcată doar cu o cămaşă din pânză groasă – specifică condamnaţilor, marchiza ţinea într-o mână un crucifix, iar în cealaltă făclia penitenţei. Se îndrepta spre eşafod. Ochii i-au fost legaţi. Călăul i-a tranşat capul, dintr-o lovitură… Apoi, trupul femeii a fost aruncat în flăcări, iar cenuşa răspândită de vânt.
