Bombe atomice în antichitate? Ce anume a provocat cataclismele acelor vremuri, respectiv dispariția bruscă a civilizațiilor antice?
În urmă cu 12.000 de ani, civilizaţiile au dispărut într-un cataclism fără precedent. Dar care erau gradul lor de evoluţie și al predecesorilor? Aveau aceștia arme nucleare?
Când a explodat prima bombă atomică în New Mexico (SUA), nisipul s-a topit şi a devenit sticlă verde. Acest fapt a dat informaţii utile arheologilor. Aceștia au săpat în Valea Antică a Eufratului şi au descoperit un strat de cultură agrară vechi de 8.000 de ani şi chiar o cultură mai veche decât perioada oamenilor cavernelor.
Recent, arheologii au dat peste alt strat de sticlă topită. Este cunoscut faptul că detonările atomice deasupra unui deşert arid duc la topirea siliciului în nisip şi transformarea suprafeței pământului în foaie de sticlă.
Dar foi de sticlă antică pot fi găsite în diverse regiuni ale lumii. Geologii, precauți, au spus că acestea s-ar datora unei căderi cu meteoriţi sau de comete. Însă problema cu această teorie este că, de obicei, nu există niciun crater legat de aceste foi de sticlă anormale.
Striger şi Ron Calais descriu, în cartea lor, că în timp ce călătoreau într-o regiune aproape inaccesibilă din Africa, au fost nevoiți să traverseze o mare întindere de deşert. Acolo, ei au descoperit o mare porțiune de sticlă verzuie. Însă n-au putut explica ce anume a format-o.
În Bhagavad Gita scrie:
“Acum am devenit moartea, distrugătorul lumii.”
Într-un sector oval din deşertul Libiei, măsurând aproximativ 130 x 53 km, s-au găsit bucăţi mari de sticlă verde, concentrate în culoare nisipoase, între părţile de nord şi sud ale dunelor. Originea acestui imens depozit de sticlă a fost atribuită – de unii specialiști – exploziilor nucleare antice şi activităţilor stranii, însă oamenii de ştiinţă au părut mereu satisfăcuţi de ipoteza unui impact cu un meteorit.
În India, excavaţiile efectuate la Harappa şi Mohenjo-Daro au atins nivelul străzilor. S-au descoperit schelete dispersate, cu mâinile întinse, ca şi cum ceva absolut dramatic şi oribil ar fi avut loc, fiind luați prin surprindere.
Aceste schelete au mii de ani. Ce ar fi putut cauza aşa ceva? De ce corpurile nu au fost îngropate, conform normelor arheologice tradiţionale şi de ce n-au fost mâncate de animalele sălbatice?
Nu există nicio cauză aparentă a unei morţi fizice violente. În plus, aceste schelete sunt printre cele mai radioactive găsite vreodată, după cele de la Hiroshima şi Nagasaki. S-a găsit chiar un schelet care avea un nivel radioactiv de 50 de ori mai mare decât normalul.
În India au mai fost găsite astfel de schelete și între Gange şi Munţii Rajmahal. Păreau, de asemenea, că ar fi fost supuse unei călduri intense. Masele enorme de ziduri şi bazele oraşului antic au fuzionat, vitrificându-se pur şi simplu… Şi pentru că nu există nicio indicaţie a unei erupţii vulcanice la Mohenjo-Daro sau în alte oraşe, căldura intensă capabilă să topească tone de argilă nu se poate explica decât printr-un suflu atomic sau alte arme antice nucleare absolut necunoscute.
Un alt semn curios al unui război nuclear antic în India este reprezentat de un crater gigant, în apropiere de Bombay. Craterul Lonar – aproape circular, de 2.154 metri în diametru, situat la 400 km nord-est de oraş – datează de cel puţin 50.000 ani şi ar putea avea legătură cu un război nuclear antic.
Nu s-a descoperit nicio urmă de mineral meteoritic pe amplasament sau în apropiere şi este singurul crater cunoscut de “impact” în bazalt din lume. Șocul a fost imens – o presiune de 600.000 de atmosfere.
