Medicii, țapii ispășitori ai industriei farmaceutice
Medicina a progresat atât de mult, încât nimeni nu mai e sănătos. – Aldous Huxley
Atunci când se ia un medicament pentru a corecta o disfuncţie a inimii, acesta este transportat de sânge în tot organismul, nu doar la inimă. Astfel că, în mod neintenţionat, medicamentul pentru inimă poate tulbura sistemul nervos. Această redundanţă, care complică efectul medicamentului recomandat de medic, este rezultatul remarcabil al evoluţiei. Organismele pluricelulare pot supravieţui cu mult mai puţine gene decât credeau odată oamenii de ştiinţă, pentru că aceleaşi produse genetice (proteine) sunt folosite pentru o varietate de funcţii. Acest lucru este similar cu folosirea celor 26 de litere ale alfabetului, pentru a construi fiecare cuvânt din limba noastră.
În cercetările mele asupra vaselor sanguine umane, am avut experienţa la prima mână a limitelor pe care le impun căile de semnalizare redundante. În corp, histamina este un semnal chimic important, care iniţiază reacţia de stres a celulelor. Când histamina este prezentă în sângele care hrăneşte braţele şi picioarele, semnalul de stres produce pori mari de distanţare în pereţii vaselor de sânge. Deschiderea acestor găuri în peretele vasului de sânge este primul pas în lansarea unei reacţii inflamatoare la nivel local. Dar dacă se adaugă histamină în vasele de sânge din creier, acelaşi semnal histaminic măreşte fluxul nutritiv către neuroni, îmbunătăţindu-le creşterea şi funcţiile specializate. În perioade de stres, fluxul nutritiv crescut, semnalat de histamină, permite creierului să-şi accelereze activitatea, pentru a face faţă mai bine pericolului iminent. Acesta este un exemplu de cum acelaşi semnal histaminic poate crea două efecte diametral opuse, în funcţie de locul unde este emis semnalul.
Una dintre cele mai ingenioase caracteristici ale sofisticatului sistem de semnalizare al corpului este specificitatea acestuia. Dacă aveţi pe braţ o iritaţie de la o iederă otrăvitoare, mâncărimea irezistibilă este rezultatul eliberării de histamină, molecula-semnal care activează reacţia inflamatoare la alergenul din iederă. Deoarece nu aveţi mâncărimi pe tot corpul, histamina este eliberată doar în locul iritaţiei.
La fel, atunci când o persoană are o experienţă de viaţă stresantă, histamina este eliberată doar în creier, mărind fluxul sanguin la ţesuturile nervoase și susţinând procesele neurologice necesare supravieţuirii. Histamina trimisă pentru a face faţă stresului este direcționată strict spre creier şi nu duce la iniţierea de reacţii inflamatorii în alte părţi din corp. La fel ca şi Garda Naţională, histamina este desfăşurată numai acolo unde este nevoie şi atâta timp cât este nevoie de ea.
Ei bine, medicamentele din industria medicală nu au o astfel de specificitate. Atunci când luaţi un antihistaminic ca să rezolvaţi mâncărimea provocată de o iritaţie alergică, medicamentul ingerat este distribuit în tot sistemul. El afectează receptorii de histamină indiferent unde sunt localizaţi aceştia în corp. Da, antihistaminicul va struni reacţia inflamatoare a vaselor de sânge şi va reduce considerabil simptomele alergice, dar ea pătrunde și în creier, alterând circulaţia neuronală, care apoi influenţează funcţiile nervoase. De aceea, persoanele care iau antihistaminice pot simți o uşurare a alergiei, dar şi efectul secundar de somnolenţă.
Un exemplu de reacţii adverse tragice la tratamentul medicamentos sunt efectele secundare, incapacitante şi periculoase, asociate cu terapia cu hormoni sintetici. Cea mai cunoscută influenţă a estrogenului este asupra funcţiilor sistemului reproductiv feminin, însă studiile recente asupra distribuţiei receptorilor de estrogen în corp dezvăluie faptul că aceştia – şi, desigur, la fel şi moleculele complementare de semnal de estrogen – joacă un rol important în funcţionarea normală a vaselor de sânge, inimii şi creierului. Doctorii prescriu în mod obişnuit estrogen sintetic, pentru a uşura simptomele asociate cu menopauza. Dar tratamentul cu estrogen farmaceutic nu concentrează efectul medicamentului pe ţesuturile vizate. Medicamentul perturbă şi receptorii de estrogen din inimă, din vasele de sânge şi din sistemul nervos. Tratamentul cu hormoni sintetici s-a dovedit a avea efecte secundare tulburătoare, care duc la boli cardiovasculare şi la disfuncţii neuronale cum ar fi atacurile cerebrale.
Efectele secundare ale medicamentelor de felul celor cu hormoni sunt motivul pentru care una dintre cauzele principale ale mortalităţii sunt bolile iatrogene, adică cele rezultate în urma prescripțiilor medicilor. Conform estimărilor publicate în Journal of the American Medical Association, bolile iatrogene reprezintă a treia cauză de deces în SUA. Peste 120.000 de oameni mor anual în urma efectelor adverse ale medicaţiilor prescrise. Iar un nou studiu, bazat pe rezultatele unei monitorizări a statisticilor guvernului pe o durată de 10 ani, a publicat cifre și mai îngrijorătoare. Concluzia acestui studiu este că, de fapt, bolile iatrogene reprezintă principala cauză de deces în SUA, iar reacţiile adverse la medicamentele prescrise provoacă peste 300.000 de decese pe an. Statisticile sunt deprimante, mai ales pentru o profesie medicală care a demis cu aroganţă 3.000 de ani de medicină orientală eficientă ca fiind neştiinţifică, deşi aceasta se bazează pe înţelegerea profundă a Universului.
Timp de mii de ani, cu mult înainte ca oamenii de ştiinţă occidentali să fi descoperit legile fizicii cuantice, asiaticii onorau energia ca principalul factor care contribuie la sănătate şi la o stare de bine a omului. În medicina orientală, corpul e definit printr-o complexitate de căi energetice, denumite meridiane. În graficele fiziologice chinezeşti care reprezintă corpul uman, aceste reţele energetice seamănă cu schemele circuitelor electronice. Ajutându-se de acele de acupunctură, doctorii chinezi testează circuitele de energie ale pacienţilor, la fel cum un inginer electrician depanează un panou de circuite, căutând situaţiile patologice (dezechilibrele) în reţelele electrice.
Dar oricât de mult aş admira înţelepciunea străveche a medicinii orientale, nu vreau nici să lovesc în doctorii occidentali, care prescriu cantităţile masive de medicamente ce contribuie la moartea profesiunii de îngrijire a sănătăţii. Doctorii în medicină sunt prinşi între ciocanul intelectual şi nicovala corporaţiilor. Ei sunt pionii uriaşului complex industrial medical. Capacităţile lor de a vindeca sunt împiedicate de o educaţie medicală arhaică, bazată pe un univers newtonian, alcătuit exclusiv din materie. Din păcate, filozofia aceasta nu mai este la modă de acum 75 de ani, de când fizicienii au adoptat oficial mecanica cuantică şi au recunoscut că, de fapt, Universul este alcătuit din energie.
În cadrul studiilor postuniversitare, doctorii se perfecţionează neîntrerupt în domeniul produselor farmaceutice, pe baza informaţiilor date de reprezentanţii medicali, curierii industriei corporative de sănătate. În esenţă, aceşti oameni, care nu fac parte din profesie şi al căror scop este doar să vândă produsul, furnizează doctorilor informaţii false despre eficienţa noilor medicamente.
Companiile farmaceutice oferă această „educaţie” gratuit, pentru a-i convinge pe medici să le promoveze produsele. Este evident că masivele cantităţi de medicamente prescrise în toată ţara încalcă jurământul lui Hipocrate, pe care l-au făcut toţi viitorii medici, și anume: „În primul rând, să nu faci rău”.
Corporaţiile farmaceutice ne-au programat să devenim o naţiune de drogaţi (dependenți de medicamente), care iau pastile prescrise pe reţetă, deseori cu rezultate tragice. Trebuie să facem un pas înapoi şi să încorporăm descoperirile fizicii cuantice în biomedicină, astfel încât să putem crea un nou sistem medical, mai sigur și în acord cu Legile Naturii.
Bruce Lipton, Biologia credinței
