Miturile Creației. Tribul Dogon credea că Părinții Umanității vin de pe Sirius

Teoria lui Temple are la bază interpretarea pe care acesta a dat-o lucrării antropologilor francezi Marcel Griaule (1898-1956) și Germaine Dieterlen (1903-1999). Aceștia au descris o cunoaștere astronomică anormală care s-ar fi format în tradiția populației Dogon, un trib din platoul central al Republicii Mali.

Această cunoaștere astronomică este una de-a dreptul fantastică și ieșită din orice tipare.

În primul rând, dogonii cunoșteau încă de acum câteva sute de ani faptul că Jupiter are patru luni. Un alt lucru surprinzător este povestea stelei Sirius. Tribul Dogon cunoștea extrem de multe detalii despre această stea, cu mult înainte ca știința modernă s-o descopere.

Temple a fost intrigat de această mărturie. Sirius A – cea mai strălucitoare stea de pe cer – are, într-adevăr, doi companioni (Sirius B și C), dar existența lui Sirius B a fost teoretizată în 1844, observată pentru prima dată abia în 1862 și fotografiată abia în 1970, iar existența lui Sirius C este postulată doar în teorie. Era foarte ciudat ca populația izolată a unui trib din Africa să dețină asemenea cunoștințe încă din antichitate.

Temple a fost intrigat de aceste cunoștințe și a descoperit în cultura poporului dogon că ele fuseseră împărtășite încă de la începuturi de o ființă stranie, numită Nommo. Această ființă se intitula un Spirit al Apelor, care avea forma unui pește.

Autorul a tras o concluzie extrem de simplă: această ființă nu avea cum să fie de origine pământeană, așadar trebuia să provină de undeva din inima Universului.

Interpretările clasice sugerează că ființele de tip nommo provin de pe o planetă din sistemul Sirius.

Restudierea tradiției Dogon cu privire la Sirius

Totuși, nimeni n-a pus serios la îndoială afirmațiile lui Griaule până în anul 1991, atunci când antropologul Walter van Beek a pătruns în tribul Dogon și a rămas acolo mai mulți ani, căutând să găsească dovezi care să ateste cunoașterea sistemului Sirius de către aceștia.

După cum studiile anterioare deja demonstraseră, circa 15% dintre membrii tribului aveau informații despre Sirius A – după cum era de așteptat, fiind steaua cea mai strălucitoare – dar nicio persoană din trib nu auzise de Sirius B.

Este evident faptul că, din moment ce Griaule și Dieterlen au avut doar o singură sursă, nefiind confirmată de alți membri ai tribului, validitatea afirmațiilor poate fi considerată destul de îndoielnică. Dar lucrurile nu se opresc aici. Dogonii nu sunt de acord că Sigu-tolo este Sirius (Sirius A). Ei consideră că vechea denumire ”Sigu-tolo” desemnează un corp ceresc care anunță începutul unui festival (sigu), iar unii afirmă că acest corp ceresc nu este altceva decât planeta Venus, în timp ce alții afirmă că Sigu-tolo este, de fapt, invizibil.

În același timp ”Po-tolo”, despre care Ogotemmeli ar fi afirmat că este Sirius B, nu este – în niciun caz – Sirius B, ci este un corp ceresc care, la apropierea de ”sigu-tolo”, îl face pe acesta din urmă să devină mai strălucitor, iar la depărtarea de ”sigu-tolo” apare ca un grup de stele strălucitoare (ceea ce sună ca o descriere a Pleiadelor).

Una peste alta, ideea legată de strania cunoaștere astronomică a tribului Dogon devine mult prea confuză pentru a suporta interpretarea pe care Griaule, Dieterlen și apoi Temple au oferit-o.

Nommo, Părinții Umanității?

Preoții dogoni susțin că acum câteva mii de ani, creaturi-amfibii – numite nommo – au venit pe Pământ. Aceștia ar fi, cu alte cuvinte, Părinții Umanității.

Cunoștințele lor despre astronomie erau extrem de vaste. Ei știau că Jupiter are patru sateliți, că Saturn are inele, că Pământul se rotește în jurul Soarelui, că stelele sunt într-o mișcare perpetuă.

Despre Lună, ei spuneau că este o planetă moartă, iar Calea Lactee ar fi animată de mișcări sub formă de spirală.