Neuroștiință. Misterele creierului uman. Violenţa, perpetuată prin mutaţii genetice
James Fallon, profesor emerit de neuroștiinţe al Universităţii din California, avertizează că influenţa mediului asupra locuitorilor din zonele afectate de conflicte violente ar putea conduce la dezvoltarea unei mutaţii genetice care să genereze comportamente agresive, ce se pot agrava în timp.
Violenţa poate fi perpetuata și prin mutații genetice, afirma un nou studiu.
Medicul a explicat că gena asociată cu predispoziţia către violenţă (cunoscută drept gena MAOA) se transmite din mamă în fiu, prin cromozomul X.
Din acest motiv, băieţii sunt mai predispuși la agresivitate în comparaţie cu fetele, care pe lângă cromozomul X de la mamă, primesc un cromozom X și de la tată. Acesta din urmă poate atenua un eventual bagaj genetic de agresivitate provenit de la mamă.
Totuși, ”ceea ce activază bagajul genetic”, spunea Fallon în cadrul unei conferinţe, sunt actele traumatice.
”Nu doar puţin stres (…) ci a vedea în mod real violenţa sau a lua efectiv parte la ea”.
Neurologul estimează că generaţiile de copii crescuţi în zone de conflict violent permanent, precum Israelul, pot copia comportamente violente, pe care să le transmită urmașilor lor sub forma unui bagaj genetic concentrat, de predispoziţie pentru agresivitate. Profesorul explică acest tipar în prezentarea sa, Explorând mintea unui criminal.
În lucrarea Premise neuroanatomice în înţelegerea creierului psihopatului tânăr, Fallon nota legătura dintre baza biologică și manifestarea violentă, în cazurile de crimă.
În urma unei analize efectuate pe creierele a 70 de psihopaţi, s-a observat că toţi prezentau leziuni ale cortexului frontal orbital, zonă a creierului asociată cu simţământul responsabilităţii și conștiinţa morală.
Gravitatea manifestării violente depinde direct de momentul la care survine avarierea acestei zone a creierului.
De exemplu, din cauza unui exces al aportului de serotonină în timpul dezvoltării intrauterine, creierul poate deveni incapabil să recepteze acest neurotransmiţător de-a lungul vieţii, fapt care afectează grav comportamentul.
Fallon spune că lezarea creierului înainte de naștere poate fi corelată cu violenţa manifestată de copii în primii 2-3 ani de viaţă, când aceștia nu sunt conștienţi că este greșit ceea ce fac.
În situaţia în care creierul este lezat în primii doi ani de viaţă, este de așteptat ca individul să aibă un comportament violent la adolescenţă. Tânărul realizează că acţiunile sale nu sunt bune, însă nu poate rezista impulsului de a se manifesta violent.
Comportamentele antisociale severe sunt asociate leziunilor creierului apărute la vârstă adultă. Fallon spune că deși adultul este deplin conștient de imoralitatea faptelor pe care le comite, el dispune, de asemenea, și de abilităţi variate pentru a-și inhiba impulsurile violente.
