Orașul subteran al Reptilienilor, în L.A.?
Adânc sub inima districtului financiar din Los Angeles, la sute de metri sub imensele edificii din centrul orașului care găzduiesc bănci, birouri corporative și agenții guvernamentale, se află un alt oraș amintit doar în legendele indiene obscure, o lume subterană construită de o rasă ciudată care a dispărut acum 5.000 de ani.
Cel puțin așa susținea inginerul minier W. Warren Shufelt, în ediția din 29 ianuarie 1934 a Los Angeles Times. Potrivit reporterului Jean Bosquet, Shufelt era gata să dezgroape centrul L.A. în căutarea acestei civilizații străvechi subterane.
Shufelt auzise pentru prima dată de acest oraș misterios dintr-o legendă indiană Hopi despre “oamenii-șopârlă”.
Aceste ființe ar fi construit 13 așezări subterane de-a lungul coastei Pacificului, pentru a adăposti tribul împotriva viitoarelor dezastre. Aceste orașe subterane găzduiau câte 1.000 de familii, alături de numeroase depozite de alimente. După cum spunea legenda, tribul a folosit o soluție chimică care a topit roca, pentru a perfora tunelurile și încăperile adăposturilor lor subterane.
Pe lângă găzduirea oamenilor în caz de dezastru, tunelurile au fost, de asemenea, construite pentru a găzdui un depozit de tăblițe de aur care descriau istoria tribului, originea omenirii și povestea lumii până la creație. Shufelt a fost deosebit de interesat de aceste tăblițe, atât din motive pecuniare, cât și din motive arheologice.
Un șef Hopi pe nume Little Green Leaf i-ar fi spus lui Shufelt că rasa dispărută avea capitala în centrul actualului Los Angeles.
În 1933, după ce a cercetat zona, Shufelt a ocupat proprietatea Banning de la 518 North Hill Street și a săpat un puț de 350 de metri, în încercarea de a descoperi ceea ce numea “camera comorilor”. Shufelt a spus că a localizat aur în catacombe, cu ajutorul “radiografiei sale”.
Acest instrument ciudat, un fel de tijă de radiestezie, îl ajutase și pe Shufelt să cartografieze locația și întinderea tunelurilor subterane. Acesta a spus că orașul subteran avea forma unei șopârle uriașe, cu capul în vecinătatea râpei Chavez (locația actuală a Stadionului Dodger), iar coada înclinându-se sub Biblioteca Centrală.
“Camera cheilor”, cea care conținea harta orașului și directorul tăblițelor de aur, se afla la câteva sute de metri sub locul actual al Times-Mirror Square. Shufelt a susținut, de asemenea, că a trasat pasaje care se întindeau până în zona din jurul Muzeului de sud-vest și a spus că tunelurile de ventilație s-au extins spre vest, deschizându-se în Oceanul Pacific.
În ciuda tuturor cartografierii și complotării sale extinse ale orașului subteran plin de comori, Shufelt nu l-a descoperit cu adevărat niciodată. La scurt timp după ce a apărut povestea în Times, proiectul care fusese autorizat de Consiliul Local cu un an în urmă, a încetat brusc, iar Shufelt a dispărut.
Întreaga afacere misterioasă a fost anulată de o farsă și uitată rapid. De atunci, tuneluri inexplicabile au fost dezgropate în centrul orașului Los Angeles, dar au fost explicate ca fiind munca unor contrabandişti care ascundeau muncitori ilegali chinezi în secolul XIX.
Însă Shufelt nu a fost singurul californian modern care credea că un oraș subteran străvechi se află sub Los Angeles.
Viziunea domnișoarei Edith Elden Robinson din Pico Rivera, care a apărut în jurnalul foarte respectat al Societății Americane de Cercetare Psihică:
În seara zilei de 22 decembrie 1933, cu cinci săptămâni înainte ca săpăturile lui Shufelt să ajungă pe paginile Times, clarvăzătoarea domnișoară Robinson și-a imaginat că sub Los Angeles se afla “un oraș vast… cu tuneluri uriașe care se extind până la malul mării”. Aceasta a spus că tunelurile au fost construite pentru a se proteja de pericol și pentru a oferi acces la mare.
A existat cu adevărat acest oraș subteran fabulos? Poate că este chiar și astăzi populat de oamenii-șopârlă, care trăiesc ascunși sub Los Angeles-ul modern, ieșind doar pe furiș ca să-i privească pe barbarii secolului XXI cum își sugrumă încet propria civilizație.
