Prin labirintul minții omenești. Anxietatea/fobia socială
Ce este fobia socială?
Fobia socială reprezintă o tulburare de anxietate care se manifestă printr-o serie de simptome resimțite în context social, precum: vorbitul în public, a mânca în fața altor persoane, a folosi toaletele publice, a scrie în fața altor persoane, a discuta într-un grup de indivizi, a cere informații, etc.
Fobia socială = frica irațională de situațiile publice – de a vorbi în public, de a mânca în public, etc.
De fapt, fobia socială are la bază o temere profundă de o posibilă impresie negativă pe care individul ar putea s-o aibă, prin comportamentul său, asupra celorlalți.
Mai mult decât atât, observându-și reacțiile psiho-fiziologice declanșate de această temere, pacienții încep să devină și mai anxioși. Altfel spus, teama de faptul ca aceste reacții ar putea fi observate de ceilalți accentuează simptomatologia asociată acestei tulburări. Astfel, se creează un cerc vicios de gânduri disfuncționale, anxietate și comportamente disfuncționale. De regulă, aceste comportamente sunt evitante și afectează semnificativ calitatea vieții, fiind un impediment în funcționarea normală.
În formele severe ale acestei tulburări, persoanele au puțini prieteni, se izolează, se simt singuri. Adesea au dificultăți semnificative în realizarea obiectivelor propuse la școală, la serviciu, uneori chiar și în familie.
Simptomele fobiei sociale
Simptomele fobiei sociale sunt simptome emoționale, comportamentale și fiziologice.
Simptome la nivel emoțional:
- Anxietate/frică intensă/temere puternică în preajma persoanelor pe care individul nu le cunoaște
- Anxietate/frică intensă/temere puternică în situațiile în care există posibilitatea de a fi analizat sau judecat
- Îngrijorare excesivă legată de posibilitatea de se face de rușine sau de a fi umilit în public
- Teama de posibilitatea ca anxietatea sau simptomele să fie observate de cei din jur.
Frica este extinsă și pacientul se teme că e examinat în mod critic, negativ de către ceilalți, că va fi umilit, că se comportă neadecvat în situațiile sociale.
Simptome în plan comportamental:
- Viața de zi cu zi, munca, școala, etc. sunt semnificativ afectate
- Evitarea unor situații din teama de a fi în centrul atenției, lucru care poate duce la ratarea unor oportunități de dezvoltare personală/socială/profesională
- Evitarea unor situații din temerea de a nu se face de rușine
- Evitarea contactului vizual.
Simptome fizice:
- Transpirația palmelor sau transpirație exagerată
- Tremur
- Înroșirea feței
- Frisoane
- Dureri de stomac
- Greață, stare de vomă
- Dificultăți de vorbire, voce tremurată, voce răgușită
- Uscăciunea gurii
- Palpitații, etc.
Cauzele fobiei sociale
La fel ca în cazul majorității tulburărilor psihice, anxietatea socială are la bază mai mulți factori determinanți.
Astfel, în etio-patogeneza acestei tulburări, discutăm de interacțiuni complexe între factori biologici, factori de mediu și factori psihologici.
- Cauze biologice
Studiile efectuate în domeniul geneticii arată că la pacienții cu anxietate există o transmitere a acestei tulburări în cadrul familiei. Nu este clar stabilit însă dacă această transmitere se face genetic sau este învățată în cadrul familiei.
La nivel biochimic, s-a demonstrat că în cazul anxietății sociale apar dezechilibre de serotonină, un neuro-transmițător implicat în reglarea emoțiilor. Astfel, s-a postulat ideea potrivit căreia anxietatea ar putea fi cauzată de o sensibilitate mai mare la efectele serotoninei.
Anxietatea este asociată, la nivel cerebral, cu o activitate crescută a amigdalei (o structură din creier responsabilă de reacția de frică).
La nivel biochimic, s-a demonstrat că în cazul anxietății sociale apar dezechilibre de serotonină, un neuro-transmițător implicat în reglarea emoțiilor. Astfel, s-a postulat ideea potrivit căreia anxietatea ar putea fi cauzată de o sensibilitate mai mare la efectele serotoninei.
- Cauze de mediu
Studiile indică o legătură între părinți hiper-protectivi și anxietatea socială. Acest lucru arată că anxietatea este realmente un comportament învățat ca urmare a interacțiunii și/sau observării persoanelor cu această tulburare.
Din același motiv, adesea, tulburările de anxietate nici nu sunt identificate de familie. Întrucât membrii familiei suferă și ei de anxietate, adesea ajung să considere semnele și simptomele anxietății ca fiind normalitatea.
Mediul social furnizează uneori experiențe sociale anterioare negative, care duc la dezvoltarea anxietății sociale. Astfel de experiențe sunt: tachinarea, incidente jenante în public, probleme de familie, abuz fizic sau sexual, etc. Toate acestea pot duce la dezvoltarea fobiei sociale.
- Cauze psihologice
Traumele emoționale sau lipsa unei relații funcționale de atașament sunt corelate cu dezvoltarea fobiei sociale.
Stiluri disfuncționale de gândire, deficite în rezolvarea de probleme, abilități sociale slab dezvoltate sunt, pe scurt, principalele cauze psihologice ale anxietății sociale.
Afectarea vieții în cazul fobiei sociale
Persoanele cu fobie socială se tem să interacționeze cu cei de jur, deoarece aceștia ar putea să-și facă o impresie negativă despre ei, ar putea observa semnele anxietății lor, cum ar fi roșeața feței, tremuratul sau transpirația excesivă, etc. Din aceste motive, persoanele cu fobie socială ajung să evite situațiile în care simt disconfort, iar acest lucru le afectează semnificativ calitatea vieții.
Încep să nu mai vadă oportunitățile pe care viața le oferă, fiind prea preocupați de starea/disconfortul lor. Dacă, totuși, văd aceste oportunități, se tem să acționeze și suferă adesea neîmpliniri. Persoanele cu fobie socială au dificultăți de relaționare, uneori chiar și cu membri apropiați. Adesea ajung să aibă probleme maritale, din cauza nemulțumirilor partenerului vis-a-vis de viața socială a cuplului sau de oportunitățile ignorate/ratate de cuplu, din cauza anxietății, etc.
În plan profesional, anxietatea socială ajunge să împiedice individul să fie promovat sau să accepte o promovare, să-și exprime ideile, să lucreze în echipă, etc.
Pacientul recunoaște că frica este excesivă în situații sociale, ajungând să le evite sau abia să le suporte (cu anxietate și suferință intensă), ceea ce duce la funcționarea ocupațională deficitară sau la relații sociale defectuoase.
Totuși, situațiile sociale nu pot fi evitate complet, motiv pentru care persoanele care suferă de fobie socială recurg la diverse comportamente menite să-i ajute să reducă sau să evite anxietatea, cum ar fi:
- Utilizarea ochelarilor de soare, pentru a ascunde ochii
- Folosirea unui machiaj încărcat (femeile), cu scopul de ascunde roșeața feței
- Haine care să ascundă tremuratul
- Tusea, pentru a masca tremurul vocii
- Ținerea unui obiect cu ambele mâini, cu scopul de ascunde nervozitatea și tremuratul
- Consumul de alcool sau alte substanțe, pentru a tolera mai bine anxietatea.
Complicații ale fobiei sociale
În general, persoanele cu fobie socială au o evoluție foarte bună dacă această tulburare este identificată din timp și este tratată adecvat. Din păcate, există și situații în care tulburarea nu este identificată multă vreme (o perioadă îndelungată) și, prin urmare, nu este tratată, ajungând la cronicizare. În aceste situații, persoanele cu fobie socială netratată, ajung să rateze numeroase oportunități, să nu-și realizeze potențialul și, uneori, chiar să se confrunte cu multiple eșecuri în viața personală sau profesională. De asemenea, astfel de indivizi prezintă un risc crescut de a abuza de diverse substanțe (în mod special de alcool) și de a dezvolta o dependență la acestea, implicit risc crescut de a dezvolta depresie și chiar de ajunge la suicid.
Cu cât se intervine mai repede în tratarea acestei tulburări, cu atât cresc șansele de recuperare completă și de a duce o viață normală, împlinită. Pe de altă parte însă, cu cât mai târziu se face intervenția, va fi cu atât mai dificil să se obțină rezultate semnificative.
Tratament/recuperare anxietate socială
- crearea unui mediu prietenos, de încredere, în care să nu te simți judecat în niciun fel
- evaluare psihologică
- psiho-educație
- psihoterapie cognitiv-comportamentală
- evaluare psihiatrică și instituirea unui tratament de specialitate
- activități recreative, în grupuri restrânse, care să faciliteze socializarea
- dezvoltarea unor abilități de socializare
- îmbunătățirea calității vieții.
Medicația modernă permite un control eficient al simptomelor, astfel încât schimbarea să fie mai ușor realizată.
De asemenea, studiile arată că psihoterapia cognitiv-comportamentală este foarte eficientă în fobia socială. Această formă de intervenție se bazează pe ideea potrivit căreia fiecare individ este responsabil de starea emoțională pe care o trăiește, deoarece emoțiile sunt rezultat al gândurilor noastre. Astfel, nu evenimentele de viață sau comportamentul altora ne fac să trăim anxietate în situații sociale, ci modul în care noi interpretăm aceste situații. Terapia cognitiv-comportamentală are ca scop identificarea acestor gânduri care duc la trăiri emoționale disfuncționale și, implicit, modificarea lor.
Dr. Laura Cătană, medic specialist psihiatru
