Programarea neuro-lingvistică (NLP). Dezvoltarea personală, știință sau psiho-religie?
”Descoperă puterea minții tale… Cele 5 secrete ale energiei personale… Șapte metode de vindecare energetică… Învață să strunești energia gândurilor ca să ai succes…”
S-a dezvoltat și în România o piață a vorbitorilor (speaker-ilor motivaționali), ziși și traineri sau coach.
Specializați pe domenii variate, aceștia te învață despre finanțe, psihologie transpersonală, dezvoltare personală și altele.
Mulți se recomandă drept experți sau specialiști în varii domenii, inclusiv în cel al fericirii!
Ascultătorii dau bani pentru asta, având credința că vor primi Piatra Filosofală care le va descătușa succesul profesional, financiar sau amoros.
(Unii coach le recomandă celor cărora le iau banii să urmeze un curs de coaching, ca să le spună și ei altora, tot pe bani, să urmeze cursuri de coaching.)
Unul dintre cele mai bine vândute domenii este cel al ”dezvoltării personale”, iar una dintre metodele acestei dezvoltări este NLP-ul – neuro-lingvistic programming – programarea neuro-lingvistică.
Am inclus NLP-ul la secte pentru că, dincolo de denumirea cu rezonanță științifică (neuro, lingvistic) și asocierea cu psihologia, NLP-ul este considerat atât pseudo-știință, cât și psiho-religie.
Programarea neuro-lingvistică este o abordare față de comunicare, dezvoltare personală și psihoterapie, inițiată de americanii Richard Bandler și John Grinder în anii 1970, pe baza unor idei lansate în perioada interbelică de filosoful Alfred Korzybski.
Cei doi au susținut că există o legătură între procesele neuronale, limbaj și tiparele comportamentale dobândite prin experiență și că comportamentele se pot modifica în scopul atingerii anumitor scopuri. De asemenea, cei doi au susținut că metodologia NLP poate modela aptitudinile persoanelor de succes astfel încât oricine poate dobândi acele aptitudini.
NLP-ul a fost adoptat de unii hipnoterapeuți și de companii care organizează seminare despre leadership și vânzări.
Întrucât nu există suficiente dovezi științifice care să susțină afirmațiile adepților, majoritatea psihologilor considerată NLP-ul drept o pseudo-știință.
Denumirile NLP și programare neuro-lingvistică nu sunt deținute de nicio persoană sau organizație, nu sunt mărci comerciale de proprietate intelectuală și nu există nicio autoritate centrală de reglementare pentru instruirea și certificarea NLP. Nu există nicio restricție cu privire la cine se poate prezenta drept Maestru Practician NLP sau Maestru Formator NLP și există multe asociații de certificare; acest lucru face ca asociațiile de instruire și certificare să fie mai degrabă cluburi de amatori și pasionați.
Există o mare variație în ceea ce privește profunzimea și amploarea pregătirii și standardele practicanților, precum și unele dezacorduri cu privire la ce modele sunt sau nu sunt NLP. NLP-ul este un domeniu deschis, fără o practică ”oficială” de referință. Având în vedere că diferiți autori, formatori individuali și practicieni și-au dezvoltat propriile metode, concepte și etichete, pe care adesea le promovează drept NLP, standardele și calitatea formării diferă foarte mult.
Lăsând la o parte componenta psihologică, NLP-ul are o puternică componentă filosofică și esoterică care îi determină pe sociologi și pe antropologi să clasifice această metodă drept cvasi-religie din zona New Age și Mișcării pentru Potențialul Uman.
Antropologul Jean Langford cataloghează NLP-ul ca fiind o formă de magie populară, adică o practică cu eficacitate simbolică – spre deosebire de eficacitatea fizică – capabilă să producă schimbări prin efecte nespecifice (de exemplu, placebo).
Pentru Langford, NLP-ul se aseamănă cu o religie populară sincretică ”care încearcă să îmbine magia practicii populare cu știința medicinei profesionale”.
Bandler și Grinder au fost și continuă să fie influențați de șamanismul descris în cărțile lui Carlos Castaneda. Mai multe idei și tehnici au fost împrumutate de la Castaneda și încorporate în NLP, inclusiv așa-numita ”dublă inducție” și noțiunea de ”oprire a lumii”, care este esențială pentru modelarea NLP.
Antropologul Tye caracterizează NLP-ul ca fiind un tip de psiho-șamanism, iar Fanthorpe vede o asemănare între procedura și intenția mimetică a modelării NLP și aspecte ale ritualului din unele religii sincretice.
Autorul Hunt face o comparație între preocuparea pentru apartenența de un anumit guru NLP – care este evidentă în rândul unor susținători ai NLP – și preocuparea pentru apartenența de un guru din unele religii orientale.
Antropologul Bovbjerg identifică NLP-ul ca fiind o psiho-religie de tip New Age și o folosește ca studiu de caz pentru a demonstra teza conform căreia psiho-religiile New Age se bazează pe o idee intrinsec religioasă și anume preocuparea pentru un alt sine transcendent.
În credințele monoteiste ale lumii, susține Bovbjerg, scopul practicii religioase este comuniunea și părtășia cu un ”altul” transcendent, adică Dumnezeu. În cazul psiho-religiilor New Age, susține Bovbjerg, această orientare către un ”altul” transcendent persistă, dar ”altul” devine ”celălalt sine”, așa-numitul ”subconștient”:
”Viața interioară a individului devine centrul intangibil al practicilor psiho-religioase, iar subconștientul devine o parte constitutivă a înțelegerii de către indivizii moderni a sinelui”.
Bovbjerg adaugă:
”Cursurile de dezvoltare personală nu ar avea niciun sens fără un subconștient care conține resurse și cunoștințe ascunse despre sine”.
Astfel, practica psiho-religioasă se învârte în jurul ideilor despre sinele conștient și subconștient și despre comunicarea cu și accesarea resurselor ascunse ale sinelui subconștient – ”celălalt sine” transcendent.
Potrivit lui Bovbjerg, noțiunea că avem un sine subconștient stă la baza multor tehnici NLP, fie în mod explicit, fie implicit. Bovbjerg susține:
”Prin anumite practici, practicantul NLP se așteaptă să atingă autoperfecționarea într-o transformare nesfârșită a sinelui”. Sunt aduse în discuție ”ieșirea din zona de confort” și ”evoluția personală”, teme care justifică schimbarea permanentă căutată de adepții NLP.
Exercițiile NLP includ transe induse, viziuni și ”tuneluri de îngeri”, pe fundalul unei muzici de relaxare. Deschizându-se către un orizont/univers populat de ”îngeri” de o natură incertă și imaginându-și întâlniri fantastice și călăuziri de la aceștia în cadrul transelor ghidate, practicanții NLP se lasă în voia imaginației și a închipuirilor superficiale despre acceptarea/iertarea de sine și despre potențialul uman. Asemenea idei și practici au prea puțin de-a face cu psihologia, fiind un vehicul pentru practici religioase orientale.
Având o aură de înțelegere superioară a mecanismelor intime ale omului, promițând descătușarea potențialului uman și îmbiindu-l pe om să devină un mic dumnezeu, NLP-ul se vinde bine unui segment social care ia acest amestec de psihologie și exerciții religioase orientale drept ”superior”, ”iluminare” și ”cunoaștere superioară”, inaccesibilă oricui.
Există un dispreț față de Creștinism (întruparea Mântuitorului a fost un lucru rău pentru că a stabilit un standard care nu poate fi atins de om…) sau, uneori, o atitudine condescendentă de tipul ”Și eu merg la mănăstire…”.
Trainerii NLP se inspiră considerabil din opiniile lui Carl Gustav Jung, ceea ce pare să confere o bază științifică acestei metode, deși unii traineri își exprimă deschis disprețul față de Facultatea de Psihologie și breasla psihologilor.
În lumea NLP nu există Adevăr absolut și tot ceea ce cunoaște omul este relativ și poate și chiar trebuie supus unei ajustări periodice.
Ajungem astfel la Cel care a spus despre sine că El este Adevărul. În timp ce este respinsă ideea unui Dumnezeu personal, așa cum este Cel predat de Creștinism, NLP-ul face referire la o ”energie” impersonală și irațională (numită uneori Univers) care e atât de simpatică, încât îl ajută pe om pe drumurile vieții, oricare ar fi acestea.
”Dezvoltarea personală” propusă prin NLP este pusă în antiteză cu învățătura creștină (sau cu ce cred trainerii că este învățătura creștină). Biserica îl ține pe om sub capac, îl vrea mic și nedezvoltat, smerenia nu este bună, NLP-ul îi oferă individului unica șansă de a se dezvolta (de a fi asemenea lui Dumnezeu, cum îi spunea cineva Evei)…
Pentru creștini, adevărata dezvoltare personală vine prin relația cu Omul (și Dumnezeul) Iisus Hristos – modelul absolut care ne invită la un proces de transformare (mântuire). Nu are importanță dacă putem sau nu atinge acest model, important e să ne mișcăm către El. Nu e un model creat de alți oameni, mai mult sau mai puțin ”nedezvoltați” ca noi, ci este un model absolut.
Cine crede că Creștinismul este doar o sumă de ritualuri pe care unii își propun să le îndeplinească cu sârg se înșală. Sfântul Apostol Pavel îi îndeamnă pe creștini să devină ”oameni deplini în Hristos”. Ori asta înseamnă a crește, a te dezvolta, a dobândi o viziune adevărată asupra vieții și asupra tuturor lucrurilor, a avea mintea eliberată de ”paraziți” (griji, patimi, gânduri inutile, etc.), a interacționa cu cei din jur în mod corect, a avea scopuri corect definite în viață și altele. Adamul căzut în păcat – și noi toți după el – suntem ”nedezvoltați”, asemenea unor fructe atinse de boală, care rămân mici. Hristos a venit în lume ca să ne ridice din această stare.
Omul este ca un aparat de radio. E important pe ce frecvență îl acordezi. Una singura e bună – cea a lui Hristos. Toate celelalte sunt ale diavolului. (Sf. Paisie Aghioritul)
Așadar, să fim atenți cui ne ”predăm” mintea, sinele și imaginația și pe cine invităm să ne lumineze și să ne ”dezvolte”.
Bogdan Mateciuc
