Proiectul Montauk – Călătorind prin timp – Experimentul Philadelphia


2 shares

Proiectul Montauk a reprezentat, se pare, o serie de experimente guvernamentale americane – la Camp Hero sau Montauk Air Force Station, Long Island – cu scopul de a dezvolta tehnologii precum călătoria în timp și teleportarea.

Potrivit unor surse, deși niciodată confirmate oficial, Proiectul Montauk a constat într-o serie de experimente efectuate la Camp Hero, o unitate de cercetare abandonată a Forțelor Aeriene ale SUA, situată în Montauk, New York.

Aici, un grup militar secret – cu resurse financiare uriașe – a trecut peste opinia negativă a Congresului SUA, urmărind să creeze o armă psihologică, în ideea de a controla mințile inamicilor în război.

Se crede că Proiectul Montauk a fost o extensie sau o continuare a unui alt proiect controversat, intitulat “Experimentul Philadelphia”, care a avut loc la 28 octombrie 1943.

Presa oficială încă mai consideră că toate declarațiile cu privire la Proiectul Montauk sunt pură ficțiune.

Experimentul Philadelphia

Originile Proiectului Montauk datează din 1943, atunci când se căutau, la bordul USS Eldridge, metode de invizibilitate pentru radar. Și, întrucât Eldridge era la cârma șantierului militar din Philadelphia, evenimentele legate de navă au preluat numele locației. Obiectivul acestui experiment era acela de a face nava invizibilă pentru radar. Pe lângă acesta, însă, s-a realizat și un alt efect, la care nimeni nu se aștepta.

Astfel, nava a devenit invizibilă și pur și simplu a dispărut din dimensiunea spațiu-timp. Deși acest efect a reprezentat o mare realizare tehnologică, pentru oamenii de la bord a fost un dezastru. Mai mulți marinari de pe navă au fost transportați dincolo de această dimensiune (a lumii noastre), iar la întoarcere, aceștia se aflau într-o stare de dezorientare mentală completă și o teroare teribilă.

Cei care au supraviețuit au fost pensionați, numiți “inadecvați mental” sau chiar discreditați, iar întregul experiment a fost ascunsă, clasificat.

După război, cercetările au continuat, conduse de dr. von Neumann, cel care s-a ocupat de aspectele tehnice ale Experimentului Philadelphia.

Noile sale ordine vizau motivele pentru care mintea umană nu rezistase experimentului și pentru care oamenii nu puteau fi folosiți în experimente inter-dimensionale fără a provoca dezastre. S-a realizat un studiu pe un număr mare de persoane care se îndreptau către Laboratoarele Naționale Brookhaven din Long Island, New York. Acesta a fost numit “Proiectul Phoenix”.

În 1933, a fost înființat Institutul de Studii Avansate de la Universitatea Princeton. Aici erau prezenți și Albert Einstein și John von Neumann, savanți străluciți. La scurt timp, proiectul de invizibilitate a fost transferat la Princeton.

În 1936, proiectul a fost extins, iar Tesla a fost numit directorul grupului. Cu ajutorul său, s-a reușit realizarea fenomenului de invizibilitate înainte de sfârșitul anului. Cercetările au continuat până în 1940, când a fost efectuat un test complet la Brooklyn Navy Yard (Brooklyn Military Navy). A fost un mic test, fără membri la bordul vehiculului.

Nava primea energie de la generatoarele de pe alte nave, conectate prin cabluri. Un alt om de știință, T. Townsend Brown – renumit pentru capacitatea sa de a aplica fizica teoretică – a fost implicat în grupul de studiu și cercetare. Brown avea cunoștințe extinse despre gravitație și minele magnetice. Acesta a creat un sistem de apărare foarte eficient pentru mine, folosind o tehnică numită demagnetizare, care declanșa minele de la distanță, fără a pune în pericol siguranța nimănui.

În anul 1930, a avut loc o migrație masivă a personalităților științifice în America. Mulți savanți evrei și naziști au fost atunci aduși pe ascuns în țară. O mare parte din bogăție i-a fost atribuită lui A. Duncan Cameron Sr. Deși știm că acesta a avut legături extinse cu înalții oficiali, relația sa cu cercurile de spionaj rămâne un mister.

Până în 1941, Nikola Tesla dispunea de fonduri nelimitate de la guvernul SUA pentru cercetare și experimentare. Totuși, savantul era îngrijorat pentru că știa că, odată cu dezvoltarea proiectului, vor apărea probleme cu echipajul. Probabil că știa asta datorită abilității sale extraordinare de a-și vedea pe deplin invențiile în minte. În orice caz, Tesla știa că starea mentală și corpurile membrilor echipajului vor fi grav afectate. A durat mult timp până a “rafinat” experimentul.

[Albert Einstein, Nikola Tesla și John von Neumann]

 

Anunt

Von Neumann nu i-a împărtășit ideile despre timp, iar cei doi nu au înțeles prea bine acest capitol. Von Neumann era un om de știință strălucit, dar nu îmbrățișase metafizica sub nicio formă. Tesla însă a fost foarte profund în această direcție, realizând o serie întreagă de invenții bazate pe capacitatea sa unică de clarviziune.

Unul dintre motivele pentru care opiniile sale au fost atât de controversate în lumea științifică a fost acela că, în timpul experimentelor sale din Colorado Springs, în jurul anilor 1900, a raportat că i-au fost trimise informații de pe o altă planetă, prin intermediul mesajelor trimise sub formă de semnale, atunci când Marte se afla la o distanţă relativ apropiată de Pământ.

Acest lucru s-a întâmplat în anul 1926, când Tesla construise deja turnuri de radio pe Waldorf Astoria și pe clădirea laboratorului său din New York. Acesta a susținut că a primit informații conform cărora, dacă experimentul nu ar fi fost modificat, urmau să se piardă vieți omenești.

Astfel, Tesla a avut nevoie de timp pentru a proiecta noi echipamente. Un grup secret cu resurse financiare uriașe și legături strânse cu armata a decis să construiască o nouă tabără de cercetare la Camp Hero, o stație abandonată a forțelor aeriene americane, cu sediul în Montauk, New York.

Proiectul Montauk

Motivul pentru care a fost aleasă această tabără este acela că avea deja o antenă-radar uriașă, de tip Sage, care emitea frecvențe de 400-425 MHz, care coincideau cu cele folosite în fazele anterioare ale cercetării pentru a interacționa cu mintea umană. La sfârșitul anilor 1960, reactivarea Camp Hero s-a realizat fără fonduri militare.

Până în 1972, Proiectul Montauk era deja bine pregătit pentru a începe cercetări masive asupra controlului mental al oamenilor, animalelor și altor forme de viață de pe Pământ. De-a lungul anilor, cercetătorii Montauk au aprofundat îmbunătățirea tehnicilor de control mental și au continuat să exploreze potențialul uman. Prin dezvoltarea capacităților psihice, s-a ajuns chiar la momentul în care gândurile unei persoane puteau fi amplificate cu ajutorul aparatelor, astfel încât iluziile mentale să se poată manifesta atât subiectiv, cât și obiectiv.

A fost inclusă aici și crearea virtuală a materiei. Toate aceste fenomene erau complet noi pentru experiența umană obișnuită. Odată cu descoperirea că o ființă umană ar putea manifesta (crea) materie prin simpla gândire, a apărut ulterior și ideea distorsionării timpului.

După ani de cercetări empirice, s-au deschis “porțile timpului” în care au fost efectuate experimente. Proiectul Montauk a redeschis astfel un vortex temporal în 1943, când a fost finalizat Experimentul Philadelphia.

Teoriile conspirației cu privire la Proiectul Montauk au circulat încă de la începutul anilor 1980. Potrivit lui Jacques Vallee, astrofizician și cercetător OZN, poveștile experimentelor au început cu relatarea lui Preston Nichols, cel care pretindea că și-a recuperat amintiri suprimate. Nu există însă o versiune clară a evenimentelor care ar fi avut loc acolo, se presupune doar că Montauk a fost o extensie a Experimentului Philadelphia.

Cercetătorii care au supraviețuit experimentului s-au întâlnit în perioada 1952 -1953 pentru a dezvolta “scutul electromagnetic” care a permis ca nava USS Eldridge să dispară atât de pe radar, cât și din realitate.

Propunerile inițiale ar fi fost respinse de Congresul SUA, deoarece implicau pericole mult prea mari. Cercetătorii au ocolit Congresul și s-au îndreptat direct către Departamentul Apărării, după ce au asigurat că vor dezvolta o armă capabilă să declanșeze simptome psihotice instantanee. Teoria conspirației sugerează că fondurile au provenit în mare parte din aurul nazist capturat de soldații americani la granița elvețiană cu Franța.

[1943, Proiectul Curcubeu]

  • Pe 12 august 1983, în cadrul Proiectului Camp Hero, care a încercat să dezvolte o tehnologie de călătorie în timp, a fost realizată o punte către proiectul original Project Rainbow.

USS Eldridge a fost transportat în timp, iar doi bărbați, Al Bielek și Duncan Cameron, au povestit că au sărit de pe navă în timp ce aceasta era în spațiu și au ajuns, în cele din urmă, în Camp Hero în anul 1983.

Cei doi au susținut că l-au cunoscut pe John von Neumann, fizicianul celebru care a murit în 1957.

Acesta lucrase la experimentul Philadelphia, însă Statele Unite au negat.

  • A fost creat un portal de timp care permitea oamenilor de știință să călătorească oricând și oriunde.

Astfel, a fost construit un tunel al timpului, folosit pentru a explora Marte și pentru a-i vizita pe marțienii care au trăit acolo cu un miliard de ani în urmă.

  • Poate cea mai interesantă poveste este cea a lui Enrico Chekov, un disident ruso-spaniol care a spus că, în 1988, după ce a dezertat în America, a observat cu ajutorul sateliților din Uniunea Sovietică o anomalie în spațiu, chiar la locul bazelor militare, arătând clar că a experimentat teleportarea și călătoria în timp.

Baza militară a lui Montauk a rămas în funcțiune până la sfârșitul anilor ‘80. Din 2002, aceasta a fost deschisă publicului sub numele de Camp Hero State Park. Există, de asemenea, în plan și un muzeu cu exponate din Războiul Rece, lucru care a alimentat și mai multe zvonuri și teorii de tot felul.

Anunt

Like it? Share with your friends!

2 shares
error: Content is protected !!