Reîncarnarea. Viața după moarte
Cum pot avea unii copii capacitatea de a vorbi în dialecte și de a-și aminti detalii despre evenimente care au avut loc cu mult timp înainte de naștere?
Reîncarnarea este credința că sufletul unui individ se întoarce pe Pământ după moarte, într-un nou corp.
Este o credință născută în filozofiile religiilor orientale și în legile karmice ale naturii. Iar nivelul de convingere asupra acestei idei este atât de mare încât unii sfinți budiști chiar cred că este o crimă să rănești orice creatură vie, mai ales că aceasta poate fi o persoană dragă dintr-o viață anterioară.
Aceste credințe mistice ale Orientului își găsesc din ce în ce mai mulți adepți în societățile noastre – în general sceptice – iar mulți oameni caută astăzi detalii din viețile lor trecute, cu ajutorul regresiei hipnotice.
Religia creștină, în special Biserica Romano-Catolică, privesc reîncarnarea ca pe o erezie, deși multe dintre ramurile religiei sunt deschise acestei posibilități. Tema centrală a religiei budiste, de exemplu, se bazează pe reîncarnare. Buddha însuși a învățat că punctul reîncarnării depinde de calitatea vieții precedente.
Aceasta este ideea Karmei și credința conform căreia acțiunile cuiva sunt răsplătite în egală măsură. Budiștii cred că reîncarnarea este necesară pentru a înțelege viața și a obține iluminarea. Odată ce acest lucru este atins, sufletul va rupe lanțul reîncarnării, atingând starea de Nirvana sau Raiul spiritual.
În lumea occidentală, tendințele actuale de terapie și consiliere au condus și la creșterea interesului față de fenomenul reîncarnării. Probleme precum fricile iraționale, coșmarurile recurente și problemele de sănătate inexplicabile ar fi cauzate de amintirile din umbră (negative) din viețile anterioare.
Pentru a rezolva aceste dificultăți, oamenii sunt adesea supuși hipnozei, pentru a experimenta o regresie și, astfel, a descoperi detalii din viețile trecute. Experții cred însă că, pe mâinile unui terapeut nepotrivit, aceste procese vor fi inutile, iar combinația dintre o imaginație latentă și întrebări derutante poate produce rezultate destul de fanteziste.
Detaliile vieților anterioare, experiențe precum amintirea spontană – în care persoana trăiește un vis cu ochii deschiși, care pare extrem de real – sau amintirea declanșată – în care un factor extern din lumea fizică acționează ca un catalizator pentru memorie – sunt ambele exemple comune în acest sens.
Se sugerează ca oricine este interesat să-și descopere amintiri din trecut să întreprindă un curs complex de meditație sau de yoga.
Deși procesul nu dă rezultate imediate și poate dura chiar ani pentru a se dezvolta, individul își păstrează autocontrolul și, de asemenea, atinge o stare înaltă de bunăstare mistică și spirituală.
Pe măsură ce subiectul reîncarnării câștigă din ce în ce mai multă acceptare, se raportează și un număr tot mai mare de cazuri verificate. Unul dintre cele mai cunoscute a fost cel al starului de cinema Glenn Ford. Sub hipnoză, Ford a pretins că-și amintește cinci vieți anterioare, dintre care cea mai impresionantă a fost cea de cavaler francez din timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea.
În ciuda faptului că Ford știa doar câteva fraze rudimentare în franceză, sub hipnoză a putut vorbi fluent într-o limbă care s-a descoperit ulterior a fi un anumit dialect parizian din secolul XVII.
Aceasta este o dovadă absolut uluitoare, însă mulți sceptici încă susțin că acest tip de amintiri pot fi create prin visarea subconștientă.
Povestirile copiilor despre viețile trecute oferă adesea cea mai uimitoare și mai de încredere dovadă a reîncarnării, deoarece acestea nu sunt corupte cu noțiunea de reîncarnare sau cu istorii false.
Dr. Ian Stevenson, un cercetător de top din acest domeniu, a scris despre multe cazuri fascinante. Un astfel de incident a implicat o fată din Indiana pe nume Swarnlata Mishra.
În 1951, când Swarnlata avea doar 3 ani, a început să dea detalii despre o femeie pe nume Biya Pathak, care locuise în Katni, la peste 100 de mile de casa familiei lui Swarnlata din Pradesh.
Tânăra a dezvăluit că Pathak avea doi fii și a murit în 1939 de o „durere în gât”. Ea a descris și a poziționat exact casa Biyei și părea să-și amintească din ce în ce mai multe informații pe măsură ce timpul trecea.
În cele din urmă, familia Biyei a fost identificată și a venit în vizită la Swarnlata, pentru a-i testa cunoștințele. Aceasta a recunoscut imediat toate persoanele cu care Biya avea o relație, chiar numindu-le după porecle și tratându-le exact așa cum ar fi făcut-o Biya.
De-a lungul anilor, s-a dezvoltat o relație strânsă, iar ambele familii acceptă acum că Swarnlata este Biya reîncarnată. Iar când tatăl Swarnlatei, Sri Mishra, a decis să aleagă un soț pentru ea, s-a consultat chiar și cu familia Pathak.
Iată, deci, cum povești precum aceasta (care îi afectează atât de personal pe toți cei implicați) sugerează clar faptul că reîncarnarea este o realitate, un fenomen cât se poate de adevărat.
