Sigmund Freud și legătura dintre religie și psihanaliză
Sigmund Freud (1850 – 1939) este considerat părintele psihanalizei – teorie psihologică și tehnică terapeutică deopotrivă.
Freud s-a născut în Imperiul Austriac și avea să-și dezvolte cariera la Viena. Conceptele de bază, fără a intra în detalii referitoare la cele psihologice, sunt reprezentate de cele 3 elemente constituente ale minții: sinele, eul și supraeul, aflate în permanentă interacțiune.
Psihanaliza lui Freud acordă o importanță sporită sexualității, amintirilor reprimate și interpretării viselor.
În ciuda unei abordări inconstante față de religie, aceasta a jucat un rol în conturarea lui Freud asupra psihanalizei, articolul urmând să se concentreze asupra acestor aspecte. În elaborarea viziunii sale originale, Freud s-a inspirat și din filosofie, principalii poli de influență din domeniu fiind Nietzsche și Schopenhauer.
Freud s-a referit la originea sa evreiască, pe care a îmbrățișat-o, menționând însă că în termeni religioși nu se simte legat de tradiția iudaică. Principalele aspecte de filosofie a religiei identificate în viziunea lui Freud sunt următoarele:
- Teoria monoteistă, care plasează un Dumnezeu atotputernic în centrul existenței, este transpunerea la nivel macro, a nevoii simțite de copil față de existența unui tată în familie.
- Freud continuă prin a asocia relația copilului cu tatăl său drept determinantă pentru modul în care viitorul adult se va raporta la Dumnezeu.
- Asociind credința cu tendințe nevrotice, Freud constată că societatea și religia (iudaică) au pornit de la momentul patricidului, care devine un element ce se transpune ulterior în memoria colectivă.
- Freud considera că religia a avut un rol important în a stăpâni avântul destructiv al omului din trecut, însă, în prezent, acesta se poate întoarce către rațiune și știință, religia fiind doar o iluzie.
- Originea religiei rezidă în necesitatea omului de a-și stăpâni frica în relație cu o natură atotputernică.
Adeptul unor teorii revoluționare în epocă – atât la nivel teoretic, cât și practic (utilizarea cocainei în practica medicală) – Freud rămâne, dincolo de abordarea sa de multe ori unilaterală, un punct de referință în istoria medicală și terapeutică și legat, totodată, de filosofie, prin punțile create de o parte dintre ideile sale absolut fascinante.
