Tehnologia warp din Star Trek poate deveni posibilă! Filmele SF conțin mai mult adevăr decât credem
Faimoasa serie de filme Star Trek propunea o nouă modalitate de deplasare a navelor prin Univers. Aceasta se baza pe tehnologia “warp”, care genera o viteză de deplasare de 10 ori mai mare decât viteza luminii.
Această idee a fost preluată şi dezvoltată de către fizicianul Miguel Alcubierre, în anul 1994. Atunci a fost lansată pentru prima dată ideea distorsionării raportului spatiu-timp. După calculele fizicienilor, ideea era una fezabilă, doar că nava spațială avea nevoie de o energie de propulsie enormă echivalentă cu masa planetei Jupiter. Din această cauză, teoria vitezei “warp” a fost abandonată şi declarată imposibilă.
De curând, o echipă de fizicieni a readus în atenţia opiniei publice această teorie, având argumente interesante care solidifică ideea că, într-un viitor apropiat, omul ar putea călători prin Univers cu viteze superluminice.
O navă care ar călători folosindu-se de viteza “warp” trebuie să aibă forma unei mingi de fotbal, adică perfect rotundă şi să fie înconjurată de un inel – care, alcătuit din materie exotică, poate deforma raportul spaţiu-timp din Univers, creând o aşa-zisă bulă. Odată trecută de raportul spaţiu-timp, nava spaţială poate atinge o viteză de 10 ori mai mare decât cea a luminii şi se poate reîntoarce în Univers odată ce bula dispare.
Una dintre probleme apare însă atunci când nava intră în procesul de frânare, pentru că va împroşca, cu o foarte mare energie, o rază concentrată de particule.
De asemenea, inelul care înconjoară nava spațială trebuie să aibă o formă turtită, pentru că energia de care are nevoie motorul ar fi echivalentă cu cea pe care a folosit-o sonda spațială Voyager 1, lansată în spațiu de NASA în anul 1997.
Chiar dacă viteza “warp” fascinează orice fizician, există, fără îndoială, și anumite pericole pe care le presupune o asemenea viteză. Deocamdată însă, viteza superluminică este existentă doar în teorie.
