Templele antice care influenţau gândirea umană prin intermediul sunetelor. Structurile monumentale descoperite în Peru, Irlanda, Malta și sudul Turciei

Rezultatele unor cercetări recente sugerează că, în antichitate, cei care au construit structurile monumentale descoperite în diverse locaţii precum Irlanda, Malta, sudul Turciei şi Peru au avut în comun o trăsătură ciudată: aceşti constructori ştiau să conducă şi să utilizeze sunetul pentru a produce anumite efecte senzoriale.

Începând în 2008, un studiu realizat asupra complexului de piatră vechi de 6000 de ani, cunoscut sub numele de Hal Saflieni Hypogeum, de pe insula Malta, a produs nişte rezultate revelatorii.

Anunt

La fel ca şi structurile templelor preistorice din Malta, această construcţie prezintă coridoare centrale şi camere curbate. Această structură este unică, fiind subterană, creată prin excavarea a aproximativ 2.000 de tone de piatră cu ajutorul ciocanelor de rocă şi a uneltelor din coarne de cerb.

Notele joase în interiorul zidurilor structurii creează ecouri stranii, iar sunetele sau cuvintele rostite pot fi auzite în anumite locuri extrem de clar.

Acum cercetătorii sugerează că anumite frecvenţe de vibraţii sonore, create atunci când sunetul este emis în interiorul zidurilor, influenţează de fapt funcţiile cerebrale umane ale celor aflaţi în respectiva zonă auditivă.

“Activitatea cerebrală regională la un anumit număr de voluntari sănătoşi a fost monitorizată de electroencefalogramă, prin expunerea la diferite frecvenţe ale vibraţiilor sonore”, explică experta Linda Eneix.

“Descoperirile indică faptul că, la 110 Hz, tiparele de activitate deasupra cortexului prefrontal s-au modificat brusc, rezultând într-o dezactivare relativă a centrului lingvistic şi o modificare temporară a dominanţei din partea stangă spre partea dreaptă, legată de procesarea emoţională şi creativitate. Această schimbare nu s-a produs la 90 Hz sau la 130 Hz.

În plus, faţă de stimularea părţilor creative, se pare că o atmosferă de sunet rezonant la frecvenţa de 110 sau 111 Hz ar activa o zonă cerebrală despre care cercetătorii bio-comportamentali cred că are legătură cu starea de spirit, comportamentul social şi cu empatia. În mod deliberat sau nu, persoanele care petrec timp în astfel de medii, se expun la vibraţii care au impact asupra gândirii lor.”

Anunt

Cercetătorii de la Universitatea din Malta confirmă descoperirile într-un studiu ce se află în curs de desfăşurare.

Însă Hypogeum nu este singura locaţie în care există aceste efecte sonore bizare.

Un studiu realizat în anul 1994 de Universitatea Princeton a descoperit faptul că un comportament acustic în camerele antice în locaţii megalitice precum Newgrange (în Irlanda) şi Wayland’s Smithy (în Anglia) a fost caracterizat de o rezonanţă susţinută, foarte puternică sau “o undă staţionară” într-o gamă a frecvenţei, între 90 Hz şi 120 Hz.

“Atunci când are loc acest fenomen, ceea ce auzim devine distorsionat, ciudat. Spaţiul exact în care se produce acest efect variază în funcţie de dimensiunile camerei şi a calităţii rocii.”

Eneix indică şi locaţia antică Gobekli Tepe (foto) din sudul Turciei, ce datează din 10.000 î. Hr.

Construită de culegătorii-vânători, locaţia este considerată de mulţi cercetători a fi amplasată în zona de tranziţie, către prima dezvoltare a agriculturii şi a creşterii animalelor domestice. Aşezată pe vârful unui deal, Gobekli este alcătuită din 20 de structuri din piatră circulare, ulterior îngropate. Aceste structuri prezintă stative de calcare masive, în formă de T.

“În centrul unui altar circular, un stativ de calcar «cântă» atunci când este lovit cu dosul palmei. Creat în mod evident pentru a reprezenta un om cu o curea decorată şi mâinile sculptate (în relief), aşezate în talie, acesta poartă simboluri inexplicabile în zona gâtului.”

Noi descoperiri ale unui studiu arheoacustic sugerează faptul că anticii din centrul ceremonial andin – vechi de 3.000 de ani – de la Chavin de Huantar, din ţinuturile centrale din Peru, practicau o artă şi o ştiinţă fină a manipulării sunetului, în funcţie de arhitectură, pentru a produce efectele senzoriale dorite.

Cu ajutorul formei şi amplasării arhitecturale, dar şi a sunetelor emise de trompetele din coajă de scoică, “oracolul” de la Chavin de Huantar “vorbea” cu ascultătorii centrului antic.

La Chavin s-au descoperit dovezi acustice pentru transmisii sonore selective, între locaţia monolită Lanzon şi Piaţa circulară: un sistem de filtrare acustic arhitectural care favorizează frecvenţe sonore ale pututus-urilor (trompete din coajă de scoică) Chavin şi vocea umană”, spune Miriam Kolar, conducătoarea studiului de la Universitatea Stanford.

Aşadar, ce înseamnă toate aceste lucruri? Ce explică aceste descoperiri diferite din punct de vedere geografic şi cultural, dar, totodată, atât de asemănătoare?

Anunt

“Foarte curios este faptul că astfel de structuri antice diferite, separate de atât de mult timp şi spaţiu, au în comun aceste trăsături care implică o serie de cunoştinţe extrem de sofisticate”, spun cercetătorii.

Lasa un comentariu

comentarii

Anunt
error: Content is protected !!