9 secrete întunecate ale Vaticanului
Cu o suprafață de aproximativ 110 acri și o populație de aproximativ 1.000 de locuitori, Vaticanul este cea mai mică țară din lume, cuprinsă în întregime în interiorul orașului Roma.
Ca reședință a Sfântului Scaun, jurisdicția Papei, Vaticanul reprezintă centrul de conducere a Bisericii Catolice, cea mai veche și cea mai mare instituție religioasă din lume. Fiind sediul Bazilicii Sf. Petru, al Capelei Sixtine și al Muzeelor Vaticanului, Vaticanul este, de asemenea, un centru cultural esențial. Un loc sacru.
Există însă și câteva “pete”, lucruri nu tocmai sfinte în istoria Vaticanului. Lăsând deoparte teoriile conspirației despre extratereștri, comoara templieră și scandalurile legate de abuz, există numeroase zvonuri absolut șocante despre care Papa ar prefera cu siguranță să nu avem habar.
Iată doar câteva dintre aceste secrete întunecate.
Arhivele secrete ale Vaticanului
Când ne gândim la secretele Vaticanului, poate cel mai firesc loc de început e reprezentat de Arhivele Secrete. Numele în sine este evocator de mister și multe teorii au apărut cu privire la informațiile ascunse pe nesfârșitele rafturi pline cu documente la care au acces doar un număr limitat de persoane, atent selecționate. Nu este nevoie de mult efort pentru a găsi voci care susțin că arhivele conțin dovezi ale vieții extraterestre, dovada că Iisus nu a existat niciodată sau că adevăratul nume (secret) al forței supreme a fost transmis din papă în papă încă din anul 463 d.Hr.
Vaticanul a făcut bani din anihilarea evreilor, în timpul Holocaustului
Pe lângă introducerea ilegală a naziștilor din Europa și în America de Sud, nu există nicio îndoială că Vaticanul și-a folosit suveranitatea privilegiată pentru a ajuta la introducerea ilegală de aur, artă și alte proprietăți jefuite de naziști, aparținând familiilor evreiești și altor victime ale Holocaustului. După cum explică Gerald Posner într-un articol de opinie din Washington Post, eforturile de a determina Vaticanul să se implice în eforturile de restituire sau chiar de a-și deschide arhivele din perioada războiului au fost respinse cu fermitate de administrația Clinton.
Cu toate acestea, Posner investighează posibilitatea ca Vaticanul din perioada războiului să fi pus la cale ceva șocant – chiar mai groaznic decât faptul de a-i ajuta pe naziști să păstreze moștenirile de familie jefuite pe care le furaseră de la victimele crimei lor. Consilierul financiar al Vaticanului, Bernardino Nogara, fondatorul Băncii Vaticanului, este bănuit că ar fi fost unul dintre spionii celui de-al Treilea Reich din Vatican și – deși distrugerea înregistrărilor din timpul războiului face neclară întreaga sferă a planului său – el și naziștii ar fi instituit o schemă prin care Vaticanul a investit în companii de asigurări italiene care păstrau toate activele din planurile de asigurări de viață ale evreilor europeni uciși. Deoarece Vaticanul a fost doar un investitor și nu un asigurător direct, ei nu au fost nevoiți să plătească nimic din banii pe care i-au câștigat în acest fel.
Vaticanul i-a ajutat pe naziști să fugă de forțele aliate
După victoriile aliatelor din Germania la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, naziștii au găsit brusc Europa un loc destul de inospitalier pentru ei și au început să caute refugiu în altă parte. Unii naziști au reușit să scape de procese, în timp ce mulți au fost puși sub acuzare.
S-a raportat că mulți fugari naziști au fost ajutați cu bună știință de Vatican pentru a scăpa de forțele aliate. Motivul posibil pentru care Vaticanul i-a susținut pe aceștia a fost faptul că sperau la o renaștere a creștinismului european și aveau o teamă semnificativă de influența tot mai mare a Uniunii Sovietice, deși Vaticanul și-a declarat neutralitatea în război.
Oricare ar fi fost motivul, Comisia pentru Refugiați a Vaticanului a oferit, fără îndoială, cu bună știință, identități false fugarilor naziști. Vaticanul a refuzat însă în mod constant să comenteze aceste evenimente, iar majoritatea documentelor relevante (din 2019) încă nu au fost eliberate din Arhivele Secrete.
Numeroase scandaluri legate de Banca Vaticanului
Institutul pentru lucrări religioase, cunoscut și sub numele de Banca Vaticanului, a salutat multe scandaluri de-a lungul deceniilor. Această bancă a fost înființată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1942, iar scopul din spatele acesteia a fost acela al evitării restricțiilor pe care forțele aliate le-au impus tranzacțiilor financiare.
Italia era una dintre puterile care luptau cu aliații, iar trupele aliate nu doreau ca banii să ajungă la inamicii lor. Banca Vaticanului a fost etichetată drept cea mai bună bancă off-shore la scurt timp după aceea și s-a eliberat de orice responsabilitate externă. Pentru a scăpa de ancheta Băncii Mondiale, naziștii au folosit banca Vaticanului.
De atunci, banca Vaticanului a devenit destul de renumită pentru legăturile sale cu crima organizată, care folosește suveranitatea Vaticanului pentru a scăpa de controlul băncilor mondiale. În anii 1970, se presupune că Vaticanul a încercat să cumpere obligațiuni și valori mobiliare contrafăcute cu 900 de milioane de dolari dintr-o operațiune legată de mafie, iar în 2013 un preot a fost arestat pentru că a încercat să folosească Banca Vaticanului pentru a introduce ilegal milioane de euro pentru mafie.
Cel mai faimos dintre scandalurile Vatican-Mafia este însă prăbușirea Banco Ambrosiano, o bancă italiană la care Vaticanul era principalul acționar și pe care a folosit-o pentru a spăla bani pentru mafie. După prăbușirea lui Ambrosiano, președintele acestuia (care unii cred că l-a ucis pe Papa Ioan Paul I) a fost găsit spânzurat sub un pod, caz care s-a concluzionat a fi o crimă de mafie mascată în sinucidere.
Armata de exorciști a Vaticanului
În timp ce în epoca psihologiei moderne și a neuroștiinței ar fi ușor să respingem exorcismul ca fiind ceva din Evul Mediu și filmele de groază, adevărul este că practica este încă vie în Biserica Catolică. De altfel, părintele Gabriel Amorth, fostul exorcist șef al Vaticanului care a murit în 2016, a susținut că a realizat în jur de 130.000 de exorcizări de-a lungul vieții sale.
Deoarece dovezile privind alungarea demonilor nu reprezintă doar un lucru din trecut, BBC relatează că, în 2018, Vaticanul a primit 250 de preoți din întreaga lume la o școală anuală de exorcism, deoarece Biserica crede că a existat o creștere a posesiunilor demonice în ultimii ani. Însuși Papa Francisc a declarat că oamenii “nu trebuie să ezite să consulte un exorcist în cazul tulburărilor spirituale reale.”
În ciuda controversei legate de exorcizare, din cauza naturii sale senzaționale și a pretențiilor de abuz în executarea lor, astfel de ritualuri au fost îndeplinite chiar și de papi în timpurile moderne. Potrivit părintelui Amorth , Ioan Paul al II-lea a încercat, fără succes, în anul 2000, să alunge un demon dintr-o femeie care a fost adusă în fața sa în Piața Sf. Petru, țipând, zvârcolindu-se și salivând excesiv. Părintele Amorth susține că femeia era încă posedată când el a văzut-o mai târziu în acea zi – așa cum demonstrează capacitatea supranaturală a acesteia de a escalada ziduri. De asemenea, Amorth susține că Benedict al XVI-lea a îndepărtat demonii din doi bărbați, în 2009, iar unii bănuiesc că Papa Francisc ar fi realizat și o exorcizare în public, în 2013, a unui bărbat aflat în scaun cu rotile.
Vaticanul, lider la consumul de vin
Potrivit rapoartelor, consumul de vin în Vatican este mai mare decât în orice altă țară din lume. Statisticile arată că o persoană care locuiește în Vatican consumă aproximativ 74 de litri de vin anual.
Această valoare este de trei ori mai mare față de Regatul Unit, de 6 ori mai mare decât SUA și de 2 ori mai mare decât Franța și Italia.
Vatican: un focar al crimelor și un “cuib al păcatelor”
Deși cel mai mic stat din lume atât ca suprafață, cât și ca populație, Vaticanul are cea mai mare rată a criminalității din lume, după cum a raportat BBC. În Vatican, locul sfânt, rata criminalității este de 20 de ori mai mare decât în Italia. Cele mai multe crime însă nu sunt săvârșite de către locuitori, ci de milioanele de turiști care trec prin Piața Sf. Petru în fiecare an.
Nici numărul brut de infracțiuni nu este tocmai mic. Însăși pagina oficială de turism a Vaticanului admite faptul că mulțimile uriașe de turiști fac din Vatican o țintă ușoară pentru hoții de buzunare și hoții de magazine, iar aglomerațiile și locurile ascunse pot facilita crimele sexuale. Vaticanul are o singură închisoare, în general menită să fie folosită pentru izolare preventivă, dar care se pare că este folosită mai frecvent ca depozit, iar majoritatea acțiunilor judiciare pentru crime violente sunt efectuate de fapt de autoritățile italiene.
Mai mult decât atât, Vaticanul este, de asemenea, considerat a fi un cuib al păcatelor. Episcopi cu anumite înclinații sexuale și nenumărate alte zvonuri de ordin sexual absolut șocante… Cazuri ținute, desigur, în secret, întrucât sunt considerate a fi chestiuni de conștiință și nu de interes public.
Vatican: casa politicii murdare și a neloialității
“Sfinția Sa” a fost o carte care își are rădăcinile în documentele secrete ale Papei Benedict al XVI-lea. Publicate în 2012 și scrise de un jurnalist italian, Gianluigi Nuzzi, documentele secrete ale Papei Benedict au fost divulgate lui Nuzzi de către servitorul Papei. Acest lucru evidențiază faptul că Vaticanul a fost ”gazda” politicii murdare și a trădării.
A avut loc o investigație care a dezvăluit că oameni din afara Vaticanului au șantajat persoane importante pentru că și-au încălcat jurămintele de castitate în secret. Se crede că Papa Benedict a demisionat tocmai din cauza acestor scandaluri.
Papi cu un istoric nu tocmai demn de acest titlu
De la întemeierea Bisericii Romano-Catolice, în urmă cu aproape 2.000 de ani, 266 de bărbați au ocupat funcția de papă. Ei au fost – și în cazul Papei Francisc, sunt – conducătorii Bisericii și păstorii credincioșilor ei și au deținut o putere incredibilă – atât spirituală, cât și lumească.
Din păcate, însă, se dovedește că nu orice papă a fost incoruptibil. Pătrunzând adânc în istoria papalității, descoperim că o parte dintre Sfinții Părinți nu au fost, de fapt, chiar sfinți… Poate un fenomen de așteptat în cazul unei istorii atât de lungi, însă care putea fi cumva ținut în frâu astfel încât să nu ia o asemenea amploare.
