Cartea lui Enoh explică în detaliu secretele lumii antice. Manuscrisul care zdruncină istoria

Cartea lui Enoh nu a fost niciodată inclusă în învățăturile biblice, considerându-se că tainele ei nu vor putea fi înțelese de oameni. Cu toate acestea, este considerată o carte de temelie, care descrie faptele petrecute în trecut, zdruncinând toate teoriile.

Misterioasa Carte a lui Enoh reprezintă una dintre cele mai vechi scrieri biblice, eliminată însă din Biblia canonică și fiind catalogată apocrifă de către teologi.

Până la începutul secolului 20, nimeni nu a ştiut că există un original al cărţii. Aceasta s-a păstrat în limba ghez, limba sfântă a creştinilor etiopieni. După aproape 2.000 de ani, în care toţi au crezut-o dispărută, aceasta a apărut într-un manuscris etiopean. Astfel, în 1823 a fost descoperit acest manuscris şi tradus – de August Dillmann – în limba germană, pe la 1853.

Cartea lui Enoh este compusă, de fapt, dintr-o colecţie de 5 texte/cărţi, scrise în perioade diferite şi redactate, de asemenea, în perioade diferite. Colecţia conţine:

• Cartea Veghetorilor (Străjerilor),  Enoh 1 – 36
• Cartea Pildelor, Enoh 37 – 71
• Cartea Luminatorilor/Aștrilor Cereşti, Enoh 72 – 82
• Cartea Fantasmelor din Vis, Enoh 83 – 90
• Epistola lui Enoh, Enoh 91 – 107/108.

Cartea Aştrilor Cereşti cuprinde învăţămintele pe care se presupune că îngerii le-au lăsat unor oameni aleşi de ei, pentru a-i ajuta să măsoare traseele aştrilor şi relaţiile dintre aceştia, potrivit claselor lor, teritoriului şi anotimpului (…), precum şi legile lor. Îngerii au numit manuscrisele „O cale în dar”.

În mod inexplicabil, strania lucrare nu a fost niciodată inclusă în învăţăturile religioase, cel puţin nu în cele adresate oamenilor de rând. În carte sunt relatate faptele îngerilor sau ale Mesagerilor lui Dumnezeu, însă modul în care aceștia sunt prezentaţi aici este complet diferit de felul în care ne sunt descrişi în Biblie.

Mesagerii lui Dumnezeu erau descrişi ca fiind nişte fiinţe speciale, foarte înalte, care au încălcat nenumărate porunci divine, ba chiar au avut soții pământene. Din această uniune interzisă dintre îngeri şi oameni au rezultat copiii uriaşi. De fapt, aceasta este şi singura referire la ei rămasă în cărţile Vechiului Testament:

„Uriaşi erau pe Pământ în vremurile acelea, după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fiicele oamenilor şi le-au născut copii; aceştia erau uriaşii din vechime.”

Despre Enoh nu se ştiu foarte multe lucruri. Din Dicţionarul de mitologie generală al lui V. Kernbach, aflăm că Enoh a fost un patriarh care a trăit înainte de Potopul Biblic. Se pare că acesta avea o legătură specială cu mesagerii lui Dumnezeu, deoarece, din scrieri, rezultă că îngerii l-au luat cu ei în ceruri 200 de ani, timp în care l-au învăţat toate tainele Pământului, ale Cerului și ale Universului, pe care l-au pus ulterior să le scrie, lăsându-le moştenire omenirii.

 

Computerul Ceresc/Astronomic

Doi cercetători englezi, autori ai cărții Aparatul lui Uriel, au reconstituit misteriosul mecanism din Cartea lui Enoh care a fost numit computerul ceresc.

Rezultatul a fost o surpriză de proporții. Era copia identică a Calendarului Solar construit de dacii de la Sarmizegetusa.

Cartea lui Enoh cuprinde învățăturile pe care îngerii le-au lăsat unor oameni aleși privind astrele, traseele lor, conexiunea dintre oameni și Univers. Însă oamenii de rând nu au avut niciodată acces la aceste texte, poate din pricina faptului că îngerii sunt prezentați altfel decât în Biblie.

Așadar, Mesagerii lui Dumnezeu, ființe speciale, înalte, cu o forță fizică deosebită, au dominat pământenii și s-au împreunat cu fiicele acestora, născându-se o nouă generație, cea a uriașilor.

 

Mesagerii lui Dumnezeu

În Cartea lui Enoh ni se spune că Mesagerii lui Dumnezeu erau pe Pământ în număr de 200, iar conducătorul lor se numea Samiza.

În călătoria pe care a făcut-o prin Univers, timp de 200 de ani, Enoh face o descriere a Pământului asemănătoare cu cea pe care cosmonauții o văd astăzi. Este vorba despre o sferă de culoare albastră care plutește în misteriosul Univers.

Îngerul Uriel l-a învățat pe Enoh cum să construiască un computer astronomic – un calendar, ale cărui elemente principale erau formate din stâlpi, portaluri și ferestre, dispuse în cercuri concentrice, precum și o potcoavă cu 21 de stâlpi în centru. Acest Calendar Ceresc era folosit pentru studierea Soarelui, a Lunii, a eclipselor, a poziției nodurilor lunari, a echinocțiului și a solstițiului.

Cei doi cercetători englezi au observat o conexiune între computerul ceresc și sanctuarul de la Sarmizegetusa. Despre daci se spune că utilizau un calendar ceresc considerat cel mai precis din toată lumea antică. Anul calculat de daci avea 365, 24 zile, pe care aceștia le numărau cu ajutorul unor stâlpi așezați în cerc.

Sanctuarul de la Sarmizegetusa are o orientare exactă de la nord la sud, de la est la vest, astfel încât razele soarelui le traversează în totalitate într-o singură zi a anului – 22 decembrie – atunci când începe iarna astronomică. La acea dată era celebrat cultul Soarelui și al Lunii.

 

Sosirea și implicarea îngerilor decăzuți

Cartea lui Enoh începe cu sosirea a 200 de îngeri căzuți în zona Muntelui Hermon, care se învecinează cu Libanul modern și Siria. Îngerii căzuți au început să intervină și/sau să modifice genetic locuitorii din zonă.

6.1  În acele vremuri, când oamenii s-au înmulțit, femeile au dat naștere unor fete foarte frumoase. 
6.2  Îngerii, fiii cerurilor, le-au văzut și le-au dorit. Ei și-au zis: Hai să ne alegem femei printre oameni și să le facem copii!” 
6.6  Au fost în total două sute și au coborât pe Ardis, care este vârful muntelui Hermon. Și au numit muntele Hermon, pentru că ei au jurat și s-au legat unul pe altul cu blesteme.

În acest sens, îngerii decăzuți și-au întemeiat un avanpost pe Muntele Hermon. Ei au început să se implice în viața de pe Terra și și-au luat soții dintre fiicele oamenilor. Atunci a fost momentul crucial – apariția unei rase hibrid de oameni. Aceștia s-au numit Nephilimi (Giganți), pomeniți în diversele culturi antice.

Apoi un război cumplit a început, pe care acești îngeri l-au pierdut și au fost pedepsiți pe vecie.

 

Închisoarea îngerilor din Antarctica

Cartea lui Enoh ascunde numeroase pasaje în care se face referire la această închisoare. Aceasta se află pe Terra, în locul în care “ardea zi și noapte” sau chiar la sfârșitul/capătul Pământului.

18.5  Și am văzut vânturile de pe pământ care susțin norii și am văzut căile Îngerilor. Am văzut la sfârșitul Pământului; În întinderea cerului de mai sus. 

18.6  Și m-am dus spre sud și a ars zi și noapte, unde erau șapte munți cu pietre prețioase, trei spre răsărit și trei spre sud. 
18.7  Cei dinspre răsărit erau din piatră colorată, una era din perlă și una de piatră de vindecare; Și cele spre sud, de piatră roșie. 
18.8  Cel mijlociu a ajuns la cer, ca tronul Domnului, din stibium, iar partea de sus a scaunului de domnie era din safir. 

În articolul din Israeli News Live se presupune că acest loc ar fi Antarctica, pentru că în sezonul de vară ziua are 24 de ore. În ceea ce privește cei șapte munți, acest lucru pare să se refere la Muntele Vinson. Este cel mai înalt munte din Antarctica și este situat în mijlocul grupului Sentinel. Ar fi stat la fel de spectaculos, cu vârfurile sale înzăpezite, și în vremuri străvechi, așa cum este și astăzi. În ceea ce privește alinierea sudică și estică a celor șase munți adiacenți descrisă în Cartea lui Enoh, aceasta a fost alinierea lor înainte de evenimentul catastrofal de inundații, care a coincis cu o schimbare a axei de rotație a Pământului.

Momentul corespunde cercetării efectuate de Sir Charles Hapgood, care afirmă că schimbările de stâlpi au fost un eveniment obișnuit în istoria Pământului. În cartea sa din 1958, Crustul schimbător al Pământului , Hapgood presupune că o schimbare a polilor s-ar fi întâmplat la sfârșitul ultimei ere de gheață, cu aproximativ 11.000 ani î.Hr.

 

Îngerii vor fi eliberați

Cartea lui Enoh descrie un viitor An al Misterului, când ființele speciale vor fi eliberate. Să fie acesta un eveniment la care vom asista în curând?

18.14  Și, ca un spirit care mă întreba, îngerul a spus: Acesta este locul sfârșitului Cerului și al Pământului; Aceasta este închisoarea pentru Stelele Cerului și Gazda Cerului. 

18.15  Și stelele care se rostogolesc peste foc, acestea sunt cele care au încălcat porunca Domnului, de la începutul înălțării lor, pentru că nu au ieșit la vremea lor.

18.16  El s-a mâniat și le-a legat până la sfârșitul păcatului, în Anul Misterului. 

Nu se poate spune când va sosi acest An al Misterului, însă dezvăluirile informatorului secret al programelor spațiale – Corey Goode – privind Antarctica sunt de-a dreptul șocante. Acesta susține că în anumite locuri subterane din Antarctica s-au descoperit urmele unei civilizații preadamice, civilizații înfloritoare, care au trăit în armonie pe Terra până în momentul producerii unei catastrofe, în urmă cu 12-13.000 de ani.

 

Aparatul lui Uriel se află la paralela 45

Aparatele Îngerilor de pe teritoriul Marii Britanii şi Irlandei au fost construite în piatră, pentru ca acestea să rămână în picioare pentru eternitate. Ale dacilor erau mai flexibile, cu stâlpi de lemn pentru elementele variabile ale computerului şi din andezit pentru cele fixe. Se poate trage concluzia că preoţii daci stăpâneau foarte bine tehnica de construire a acestor aparate circulare cu stâlpi, portaluri şi ferestre.

Aşa cum au evidenţiat şi Robert Lomas şi Christopher Knight legat de complexul de la Stonehenge, atât Sanctuarul Mare de la Sarmizegetusa, cât şi celelalte construcţii asemănătoare identificate până în prezent nu doar că au o orientare exactă de la nord spre sud, respectiv de la est la vest, ci sunt astfel aliniate încât razele Soarelui le traversează de la un capăt la celălal într-o singură zi pe an, şi anume la data de 22 decembrie, atunci când declinaţia Soarelui este maximă şi începe iarna astronomică.

I-a ajutat mult la calcul şi locul bun pe care l-au ales, aproape de paralela 45, iar la 45 de grade, orice formulă de calcul astronomic se simplifică – pentru că tangenta şi cotangenta de latitudine sunt egale cu 1 şi se înlocuiesc, iar sinusul şi cosinusul sunt radical din 2 pe 2 şi, la fel, se înlocuiesc. Cu alte cuvinte, nu-şi oboseau mintea cu calcule inutile. De aceea şi ”calea în dar” era atât de precisă, în timp ce alţii, având acelaşi model astronomic, nu reuşeau să ajungă la precizia anului dacic.

La acea dată, toate popoarele care celebrau cultul Soarelui şi al Lunii organizau ceremonii ale focului, ca Soarele să nu îngheţe sau să dispară. Cu acest prilej se făceau şi profeţii generale.

S-a observat la sanctuarele dacice poziţionarea Nodurilor Lunare, puncte cu o mare însemnătate pentru astrologi. Includerea lor în Aparatele lui Uriel se justifică prin faptul că îngerii i-au învăţat pe fiii lor şi cum să prevadă ce avea să se întâmple în toţi anii, sub aspect zodiacal. Toţi astrologii care se respectă ţin cont de aceste Noduri Lunare, pentru că Nodul Sud arată bagajul interior cu care ne naştem, iar Nodul Nord este calea pe care omul o are de parcurs.

Din perspectivă geocentrică, Nodurile Lunare rezultă direct din mişcările Lunii şi ale Soarelui în jurul Pământului, care exercită o influenţă aparte asupra dimensiunii spirituale a vieţii. Luna este exponenta Sufletului, a feminităţii, a receptivităţii, iar Soarele simbolizează Spiritul, masculinitatea, acţiunea.

 

Fragmente din Cartea lui Enoh

Cartea Veghetorilor, Enoh 1 – 36 – include viziunea acestuia despre Cer şi Pământ, precum şi o descriere a îngerilor căzuţi, numiţi veghetori, descriere bazată pe Geneza (Facerea) 6:1-4, în care fiii Domnului s-au împreunat cu femeile frumoase ale oamenilor. Din această întâlnire romantică s-au născut aşa-numiții Nefilimi, în traducere corectă din ebraică – giganţi.

Enoh încearcă un demers de disculpare faţă de Dumnezeu, care a fost însă respins. Este plimbat de îngeri de două ori împrejurul Pământului (probabil în scopul de a înţelege efectele acestor relaţii). Textul original al cărţii este în aramaică şi a fost datat – de translatorul şi editorul originalelor Jozef T. Milik – între 200-100 î.Hr.

Fragmentele au fost descoperite în peştera Qumran și poartă inscripţionările de catalog 4Q201, 4QEnocha.

Cartea Pildelor, Enoh 37 – 71 –  este de o importanţă extremă, pentru simplul fapt că are referinţe frecvente la o persoană denumită Cel Drept/Alesul, Unsul (Mesia) şi Fiul Omului. Cartea vorbeşte și despre o Judecată de Apoi, respectiv o răsturnare a situaţiei – cei asupriţi vor fi fericiţi, iar asupritorii condamnaţi.

Cartea este datată în primul secol înainte de Hristos, de unde am putea extrage câteva concluzii:

1. Cartea este de origine eseniană, ceea ce înseamnă că esenienii au fost de fapt proto-creștini;
2. a fost scrisă de o sectă evreiască proto-creștină, alta decât esenienii;
3. a fost scrisă când Iisus a fost cunoscut şi este, de fapt, un discurs creştin, care reproduce vorbele Sale;
4. este o profeţie ebraică;
5. este inexplicabilă neincluderea cărţii în canonul biblic creştin.

Cartea Luminatorilor Cereşti, Enoh 72 – 82 – cunoscută şi sub titlul de Cartea Astronomică, conţine revelaţiile lui Enoh primite de la călăuza sa cerească, îngerul Uriel, care îl învață că anul solar este format din 364 de zile, iar cel lunar din 354.

Ambele date au fost găsite şi în documentele de la Qumran, inclusiv o formulă de calcul pentru calcularea lunilor ebraice. În carte se pomeneşte de intrarea şi ieşirea Soarelui şi a Lunii prin porţi diferite (est-vest) şi relaţionarea astronomică a stelelor, a vânturilor – toate considerate elemente divine pentru crearea unei Ordini Divine în lumea locuită de oameni.

Şi această carte a fost descoperită la Qumran, în număr de 4 copii, tot în peştera nr. 4, scrisă în aramaică. Având în vedere că esenienii și, după ei, creștinii au adoptat Calendarul Solar şi având în vedere că ritualul Templului din Ierusalim a fost condus după calendarul lunar, originea cărţii este clar sectantă, probabil eseniană sau a unei secte proto-creștine.

Cartea Fantasmelor din Vis, Enoh 83 – 90 – conţine două viziuni/vise pe care le-a avut Enoh. Primul vis este legat de Potop; al doilea, numit în carte Apocalipsa Animalelor, prezintă viziunea societăţii de la Adam şi Eva până în timpul macabeilor. Viziunea prezintă personaje întruchipate în animale, când Israel (poporul ales) este personificat într-o turmă de oi, iar Dumnezeu este Păstorul.

Deoarece cartea aminteşte macabeii, este clar că a fost scrisă după 164 î.Hr (probabil între 164-100). Şi aceasta a fost descoperită la Qumran, în câteva copii dispersate, tot în peştera nr. 4, fiind atribuită, de asemenea, unei secte proto-creștine sau eseniene.

Epistolele lui Enoh, Enoh 91-107 – o carte în care acesta îl povăţuieşte pe Noe. Poveţele sunt de ordin etic şi moral şi se încadrează într-o prezicere apocaliptică legată, într-un fel, de comportamentul omenesc.

Lasa un comentariu

comentarii