Au fost arse mii de cărţi, manuscrise şi papirusuri, pentru ca omenirea să nu-şi cunoască adevărata origine şi istorie?
Ne mai mirăm de ce istoria noastră este plină de atâtea secrete? De ce cunoaştem atât de puţine despre noi?
Adevărul este acesta: toate acestea s-au întâmplat din cauza existenţei unor conducători nebuni, ignoranţi sau care au dorit să păstreze secretele doar pentru ei, ordonând astfel să fie arse documente, cărţi şi papirusuri ce conţineau mărturii uluitoare despre civilizaţiile antice ale omenirii.
Iulius Cezar poartă responsabilitatea primului incendiu al Bibliotecii din Alexandria, unde literatul Ptolemeu adunase 700.000 de volume care constituiau atunci totalitatea tradiţiei transmise şi a ştiinţei umane.
Patru secole mai târziu, al doilea incendiu aprins de hoardele dezlănţuite a pustiit aceeaşi bibliotecă, care a fost definitiv arsă în 641, din ordinul califului Omar. Se spune că, întrebat de căpitanii săi ce soartă va fi rezervată cărţilor, şeful musulman ar fi răspuns:
„Dacă ceea ce spun ele se află în Coran, sunt inutile, puteţi să le ardeţi. Dacă ceea ce spun nu se află în Coran, atunci trebuie distruse, ca dăunătoare şi nelegiuite.”
Preţioasele manuscrise au servit timp de câteva luni drept combustibil în sobele din clădirea băilor din Alexandria. Doar câteva au scăpat de la distrugerea prin foc.
În 240 î.Hr., un incendiu asemănător a fost ordonat de împăratul chinez Tsin Che Hoang, care a pus să fie distruse toate cărţile de istorie, de astronomie şi de filosofie existente în imperiul său.
În secolul al III-lea, la Roma, Diocleţian a pus să fie căutate şi distruse toate cărţile care conţineau formule pentru fabricarea aurului, sub pretextul că arta transmutării ar fi putut permite cumpărarea de imperii.
Noul Testament (Faptele Apostolilor) dezvăluie că Sfântul Pavel a adunat la Efes toate cărţile care se refereau la lucruri nemaiauzite şi le-a ars în piaţa publică.
Unii călugări din Irlanda, complet ignoranţi, au pus să fie arse zece mii de manuscrise runice, scrise pe scoarţă de mesteacăn, conţinând toate tradiţiile şi analele rasei celtice.
În secolul XVI, fanatismul religios, aliat cu o ignoranţă criminală, a dat foc manuscriselor din Yucatan.
Episcopii spanioli, în secolul al XVI-lea, au pus să fie arse cantităţi enorme şi doar intervenţia lui Jacques de Testera a oprit distrugerea ultimelor documente.
Viceregele Perului, Francesco Toledo, pe la 1566, vorbeşte în rapoartele sale de stofe incaşe şi de tăbliţe pictate de o mare bogăţie narativă: istorie, ştiinţă, profeţii, etc. Și acesta a ordonat să fie totul aruncat în foc…
