Fântâna Iadului din Yemen – un portal spre lumea de dincolo? Ce au descoperit speologii
Exploratorii de peșteri din Oman sunt primii oameni care au coborât în groapa din Yemen, adâncă de 112 metri. „Fântâna Iadului” este considerată de localnici un portal spre lumea de dincolo.
Groapa naturală, cunoscută oficial sub numele de Fântâna Barhout, are o intrare circulară, cu un diametru de 30 de metri. Este situată în mijlocul deșertului, în provincia al-Mahra din estul Yemenului, aproape de granița cu Oman. Speologii au mai intrat în groapă și înainte, dar până acum nimeni nu o explorase în întregime.
Recent, o echipă de zece exploratori de la Oman Caves Exploration Team (OCET) a explorat Fântâna Barhout, folosind un sistem de scripete.
„Pasiunea este cea care ne-a determinat să facem acest lucru. Am simțit că această experiență ne va dezvălui o nouă minunăție, o parte din istoria Yemenului”, a declarat Mohammed al-Kindi, profesor de geologie în cadrul Universității Germane de Tehnologie din Oman și membru al echipei OCET.
Exploratorii au raportat că au găsit cascade, șerpi, animale moarte, stalagmite și perle de peșteră. Nu au descoperit (cel puțin nu încă) duhuri rele sau vreo poartă spre iad.
Mituri locale
Nu se știe cu exactitate când a apărut Fântâna din Barhout, dar este posibil ca aceasta să existe de milioane de ani.
Miturile locale susțin că este ar fi o închisoare pentru djinni (spirite răufăcătoare) sau duhuri rele, care aduc ghinion. Unii oameni consideră că, dacă se apropie prea mult, groapa îi trage înăuntru, iar alții susțin că peștera este un vulcan care poate distruge Pământul.
Oamenii au mai relatat faptul că din groapă iese un miros urât, lucru care i-a făcut să creadă că este o poartă spre iad. În realitate însă, Fântâna din Barhout este o groapă obișnuită, mai exact o dolină.
„Dolinele se formează atunci când golurile din roca de suprafață se extind atât de mult încât acoperișul nu mai poate fi susținut, iar astfel stânca și sedimentul de deasupra se prăbușesc brusc în groapă. Atunci când sedimentele de la suprafață se scurg încet prin găuri, se formează o depresiune sau o dolină”, a explicat Philip van Beynen, expert al Universității din Florida de Sud.
„Ambele se bazează pe un tip special de peisaj, cunoscut sub numele de carst, caracterizat prin roca de bază, cum ar fi calcarul și dolomita, care sunt solubile în apă și favorizează apariția peșterilor, izvoarelor și dolinelor”, a mai precizat van Beynen.
Explorarea peșterii
În interiorul peșterii, echipa OCET a ajuns pe o podea neuniformă și zimțată, acoperită cu stalagmite, dintre care unele având 9 metri înălțime. Unele zone ale podelei au fost acoperite cu perle de peșteră, un tip de speleoteme – structuri cum ar fi stalagmitele și stalactitele, care se formează din acumularea treptată a mineralelor, precum carbonatul de calciu, din apa care picură.
Perlele de peșteră apar doar pe anumite părți ale podelei peșterii, care sunt complet plate, pentru ca nucleul să nu se miște.
Echipa a mai descoperit că apa iese prin mai multe găuri formate în pereții peșterii, la aproximativ 65m sub pământ, creând astfel mici cascade.
Exploratorii au spus că au văzut șerpi, broaște și gândaci, precum și cadavrele mai multor animale. Acestea din urmă ar putea fi și ceea ce a provocat mirosul urât despre care amintesc localnicii.
Cercetătorii au prelevat probe care vor putea oferi informații suplimentare despre misterioasa peșteră și modul în care aceasta s-a format.
