Cele 3 mari secrete ale lui Nikola Tesla. Tehnologia antigravitațională
Nikola Tesla este considerată una dintre cele mai inovatoare, dar și una dintre cele mai misterioase personalități din istorie. Dacă Tesla nu ar fi inventat și investigat tot ce a făcut la vremea sa, tehnologia noastră de astăzi n-ar fi ajuns nici măcar la o zecime din ceea ce este astăzi.
Dar Tesla a realizat cumva și ceva mult mai ascuns și mai misterios? Geniul a proclamat public că a menținut contactul cu extratereștrii.
Au fost abandonate atât de multe indicii și investigații cu privire la tehnologia antigravitațională, încât este plauzibil să se indice că aceasta există de mulți ani, iar unul dintre primele personaje care a luat-o în considerare în experimentele sale a fost nimeni altul decât Nikola Tesla.
Există texte și grafice ale acestui geniu care indică ideile unei tehnologii absolut uimitoare care nu ar avea nevoie de combustibili fosili.
După cum a explicat însuși Tesla, Pământul este “ca o minge încărcată de metal care se mișcă prin spațiu”, ceea ce creează forțe electrostatice uriașe, care variază rapid și care scad în intensitate odată cu pătratul distanței de la Pământ, la fel ca gravitația.
Deoarece direcția de propagare radiază de pe Pământ, așa-numita forță de gravitație este îndreptată tot spre Pământ. Știm cu toții că Nikola Tesla a fost un om cu mult înaintea timpului său. Acesta și-a imaginat un viitor al planetei în care energia gratuită era disponibilă pentru toată lumea, iar ideile și invențiile sale au mers cu mult dincolo de electricitate și putere.
Dacă nu ar fi fost Tesla, probabil că nu am fi avut habar despre radio, televiziune, electricitate, bobină, iluminare fluorescentă, iluminare cu neon, dispozitive de control radio, robotică, raze X, radar, cuptoare cu microunde și zeci de alte invenții uimitoare.
Nikola Tesla avea cunoștințe despre antigravitație
William R. Lyne, autor al cărții ”Occult Ether Physics”, susține că printre manuscrisele găsite în casa omului de știință s-au numărat numeroase note despre antigravitație.
În cartea sa, Lyne spune că Tesla și-a petrecut ultimii ani din viață culegând informații despre un sistem de propulsie revoluționar care ar folosi forța eterului pentru a muta obiecte. Scriitorul și-a bazat teoria pe ultimele prelegeri susținute de Tesla, în care a vorbit despre ultimele sale descoperiri, capabile să schimbe toate concepțiile legate de fizică cunoscute omului.
Interesant este că ultimul brevet al lui Tesla, depus în 1928, era pentru o mașină de zbor care semăna atât cu un elicopter, cât și cu un avion. Acest vehicul folosea un sistem de propulsie revoluționar care ar fi schimbat tot ce știam noi despre zbor.
Lyne detaliază în cartea sa faptul că, în timpul unei prelegeri pentru Immigrant Welfare Institute, Tesla a menționat teoria sa dinamică a gravitației și că aceasta a fost “una dintre cele două mari descoperiri pe care le-a dezvoltat în toate detaliile de-a lungul anilor 1893 și 1894”.
Eter și antigravitație
Teoria dinamică a gravitației a presupus un câmp de forță care explică mișcările corpurilor în spațiu; creșterea acestui câmp de forță renunță la conceptul de curbură spațială (Einstein Rosen); eterul are un rol indispensabil în fenomene (de gravitație universală, inerție, impuls și mișcare a corpurilor cerești, precum și toată materia atomică și moleculară).
Interesant este că, într-un articol intitulat Man’s Greatest Achievement, Tesla a vorbit despre teoria sa dinamică a gravitației spunând că eterul luminifer umple tot spațiul.
Eterul este propulsat de forța creatoare care dă viață și se lansează în ”vârtejuri infinitezimale” (micro-elice) cu o viteză apropiată de viteza luminii, devenind materie ponderabilă. Când forța cedează și mișcarea încetează, materia se întoarce în eter (o formă de dezintegrare atomică). Tesla a scris că forța creatoare care dă viață acționează asupra eterului luminifer care umple tot spațiul.
Așadar, eterul se lansează în vârtejuri infinitezimale (micro-elice) cu viteza apropiată de viteza luminii, devenind materie ponderabilă, iar atunci când forța cedează și mișcarea încetează, materia se întoarce în eter (o formă de dezintegrare). Omul poate profita de aceste procese pentru a:
- precipita materia din eter
- crea orice dorește cu materie și energie derivată
- modifica dimensiunea Pământului
- controla anotimpurile Pământului (controlul vremii)
- ghida calea Pământului prin Univers, precum o navă spațială
- realiza ciocnirea planetelor, pentru a produce noi sori și stele.
Valorificarea forțelor Pământului
Așa-numitul eter al lui Tesla a fost întărit de forțele electrostatice care variau rapid și, prin urmare, a fost implicat în efecte gravitaționale, inerție și impuls, în special în spațiul apropiat Pământului, deoarece, așa cum a explicat însuși Tesla, “Pământul este ca o sferă metalică încărcată care se mișcă prin spațiu”, care creează forțe electrostatice uriașe care variază rapid și care scad în intensitate odată cu pătratul distanței de la Pământ, la fel ca gravitația.
”Deoarece direcția de propagare radiază de pe Pământ, așa-numita forță de gravitație este îndreptată tot spre Pământ”.
(Scrierile lui Nicola Tesla, 1894)
Tesla a mai indicat, de asemenea, destul de contrar teoriilor actuale și acceptate (cum ar fi cea a lui Einstein):
”Am lucrat la toate detaliile și sper să le pot oferi lumii foarte curând. Se explică cauzele acestei forțe și mișcările corpurilor cerești sub influența ei într-un mod atât de satisfăcător încât va elimina speculațiile și concepțiile greșite, cum ar fi cea a spațiului curbat.
Numai existența unei suduri de forță poate explica mișcările corpurilor așa cum sunt observate.
Toată literatura despre acest subiect este inutilă și destinată uitării. Acestea sunt toate încercările de a explica funcționarea Universului fără a recunoaște existența eterului și rolul indispensabil pe care îl joacă în fenomene.”
Se crede că Tesla a făcut astfel referire la energia nelimitată, derivată din mediu. Conversia energiei într-o forță mai puternică, propulsia electrică, folosită pentru a controla forța mult mai slabă a gravitației, ar realiza mai multă muncă în aceeași perioadă de timp și ar produce rezultate ”peste unitate”.
