Colosul din Rhodos, una dintre cele 7 minuni ale lumii antice
Legenda spune că una dintre cele 7 minuni ale lumii, Colosul din Rhodos, ar fi fost construit cu banii obținuți din vânzarea unor mașini de război lăsate pe câmpul de luptă de către Demetrius.
12 ani ar fi durat construirea statuii care-l înfățișa pe zeul grec al Soarelui, Helios, statuie care străjuia intrarea în portul din insula Rhodos. Aceasta nu a stat însă în picioare decât 57 de ani, fiind afectată de un cutremur, iar în final, după 900 de ani, a fost vândută unui evreu din Siria, care a transportat-o cu ajutorul a 900 de cămile.
Colosul din Rhodos, statuia care îl înfățișa pe Helios, zeul grec al Soarelui, s-ar fi aflat la intersecția rutelor comerciale dintre Milet, Egipt, Grecia și Cipru, la intrarea în portul din insula Rhodos.
În lumea antică, insula a căpătat rapid o importanță economică extraordinară, iar comerțul a făcut ca această insulă să se dezvolte extrem de rapid. Inițial divizate în trei teritorii distincte, guvernate de orașele Ialysos, Lindos și Kamiros, în anul 408 î. Hr., cele trei state de pe insulă s-au unit, formându-se astfel capitala Rhodos.
Orașul a devenit foarte rapid unul extrem de important, iar în doar câțiva ani populația acestuia a ajuns la peste 80.000 de locuitori. Aici se realizau majoritatea actelor de comerț din zonă, iar fluxul continuu de mărfuri și bani le oferea cetățenilor săi o prosperitate rar întâlnită în acea perioadă.
Cu toate acestea, prosperitatea de care se bucura insula a atras atenția popoarelor din jur, dar și a piraților, iar insula a devenit vulnerabilă în fața unor astfel de amenințări. Acest lucru a făcut ca cetățenii să hotărască să se alăture confederației ateniene, însă Mausolus i-a împiedicat, stabilindu-și aici armata și semnând un acord de cooperare cu cetățenii din insulă.
Ceva mai târziu, în anul 305 î. Hr., Demetrius a asediat timp de un an Rhodosul, dar fără succes. Impresionat de vitejia locuitorilor, Demetrius și-ar fi lăsat aici mașinăriile de luptă, precum și tot armamentul. Orașul a decis să vândă aceste „cadouri”, obținând astfel sume importante, pe care le-au închinat divinității. Așa a fost luată hotărârea de a ridica o statuie colosală la intrarea în port, aceasta înfățișându-l pe Helios, zeul Soarelui.
Construcția lui Chares din Lindos, elevul preferat al Lisip, sculptorul lui Alexandru cel Mare, a avut menirea de a imortaliza rezistența locuitorilor din Rhodos în fața armatelor lui Demetrios, care cuprindea 40.000 de soldați și 200 de nave de luptă.
Arma de război, numită Helepolis sau distrugătorul de cetăți, avea 30 de metri înălțime, iar acest monstru din stejar, care se putea apropia de cetăți cu ajutorul unor roți, putea fi mișcat cu ajutorul a 1.400 de oameni. De la înălțimea acestui turn se putea arunca cu foc sau se puteau catapulta pietre de până la 50 de kilograme.
Turnul ar fi avut nouă etaje, iar de la mijlocul acestora se putea coborî un pod mobil pentru a ajunge pe zidurile inamice. Turnul avea la bază și un berbec, care ar fi produs o spărtură în zidul orașului Rhodos încă de la primul atac. Înspăimântați, locuitorii au cerut ajutorul zeului-Soare, căruia i-au promis o statuie dacă acesta îi va ajuta. Ceea ce i-a salvat însă pe locuitori a fost faptul că, pe timpul nopții, aceștia au săpat un șanț în fața turnului de atac, iar roțile au rămas blocate, astupând astfel spărtura făcută în zid.
Astfel, Chares din Lindos a lucrat împreună cu echipa sa, din anul 294 și până în 282, pentru a realiza statuia din bronz de 33 metri înălțime. Se spune că au fost folosite 15 tone de bronz și 9 tone de fier, însă calculele realizate recent de cercetătorii arată că aceste cantități ar fi fost, de fapt, mai mari.
Statuia Colosului din Rhodos nu a stat în picioare însă pentru mult timp. La 57 de ani de la terminarea construcției, în urma unui cutremur foarte puternic, aceasta a cedat. S-a rupt de la genunchi, punctul cel mai slab al construcției, în anul 225 î.Hr.
După prăbușirea statuii, locuitorii din Rhodos au vrut să o reconstruiască, primind chiar o ofertă de la Ptolemeu al III-lea, însă un oracol le-a interzis, prevestind mai multe calamități dacă sfatul nu îi va fi ascultat. Astfel, statuia și rămășițele acesteia au rămas în același loc timp de 900 de ani, fără ca cineva să se mai atingă de ele.
Abia în anul 654, după ce arabii au cucerit insula, statuia a fost vândută unui evreu, care a fi transportat-o până în Siria cu ajutorul a 900 de cămile. Chiar dacă viața statuii din Rhodos nu a fost una îndelungată, iar timp de 900 de ani a fost lăsată în paragină, legenda acesteia l-ar fi inspirat pe sculptorul francez Auguste Bartholdi, cel care a construit Statuia Libertății din Statele Unite ale Americii. Astfel, se poate spune că glorioasa construcție din Rhodos are totuși un urmaș, aflat la mii de kilometri distanță, peste ocean.
