Enigmele mayașilor. Legenda Calului de Aur din Tayasal
În jurul vechii civilizații Maya s-au țesut numeroase legende, care atrag și astăzi oameni mai mult sau mai puțin pregătiți să întreprindă cercetări arheologice.
Una dintre aceste legende este cea legată de Calul de Aur din Tayasal, care – ca numeroase alte legende – se bazează pe un fapt istoric real.
Cronicile vremii arată că, în 1524, în drumul său prin regiunea Peten, Cortez a pătruns în Tayasal, acolo unde l-a creștinat pe regele Kanek, cel care a recunoscut și suveranitatea regelui Spaniei, Carol Quintul. La plecare, Cortez și-a lăsat acolo calul, care îmbătrânise și nu mai putea face față dificultăților drumului.
După plecarea spaniolilor, locuitorii din Tayasal au uitat și de creștinare, și de regele Carol și au început să adore calul – pentru ei o ființă fabuloasă, venită din alte lumi. Conform vechiului lor ritual, îi aduceau bătrânului armăsar andaluz ofrande, îndeosebi copal (rășina balsamică a copayerului) și balche (suc de agave fermentat). Dar bietul cal nu putea trăi doar cu tămâie și suc și, astfel, s-a stins de foame… Aici se sfârșește istoria și începe legenda.
Temători să nu-și atragă mânia zeului-cal, indienii din Tayasal au făurit un cal de aur în mărime naturală, pe care l-au așezat pe un postament în templul lor. La asediul Tayasalului de către spanioli (în 1697), câțiva preoți mayași au reușit să scape și să salveze calul de aur, pe care l-au ascuns într-o peșteră din fundul unui lac (probabil lacul Peten).
Această legendă – a calului de aur al vechilor mayași – exercită, de multă vreme, un soi de fascinație. Mai puțin asupra arheologilor cât în rândul căutătorilor de comori – căci, desigur, câteva sute de kilograme de aur reprezintă o sumă considerabilă.
Astfel, din când în când, căutătorii calului de aur nu se sfiesc să înfrunte pădurile mlăștinoase, jaguarii, șerpii veninoși, lianele cu spini ascuțiți și roiurile de insecte cu înțepătură dureroasă. Însă, în ciuda faptului că unele dintre aceste expediții s-au bucurat de mijloace financiare îndestulătoare și chiar s-a folosit echipament modern, tot ce s-a găsit – după străpungerea stratului de nămol depus de-a lungul veacurilor – au fost doar niște fragmente de ceramică pe care niciun muzeu din Mexic, Guatemala sau din altă parte a lumii nu le-a considerat vrednice să figureze printre exponatele sale.
Dar nici arheologii, nici aventurierii căutători de comori nu pot fi dezarmați atât de ușor și, poate că într-o bună zi, unul dintre aceștia (mai tenace și mai norocos) va face marea descoperire. Căci astfel de cazuri s-au mai întâmplat.
Până atunci însă, enigmaticul Cal de Aur al mayașilor va rămâne ascuns.
