Fascinantul Templu al lui Ramses II
Sculptat în muntele de pe malul de vest al Nilului între anii 1274 și 1244 î.Hr., impunătorul templu principal al complexului Abu Simbel a fost dedicat lui Ramses al II-lea, dar și lui Ra-Horakhty, Amon și Ptah.
Cele patru statui colosale ale faraonului, care se află în fața templului, sunt precum niște santinele gigantice care veghează – concepute, așadar, fără îndoială, ca un avertisment asupra puterii faraonului.
De-a lungul secolelor, atât Nilul, cât și nisipurile deșertului s-au deplasat, iar acest templu a fost cumva pierdut pentru lume până în anul 1813, când a fost redescoperit întâmplător de către exploratorul elvețian Jean-Louis Burckhardt. Doar unul dintre capete se mai vedea complet deasupra nisipului, cel de-al doilea era rupt, iar din celelalte două se mai vedeau doar coroanele. În anul 1817, templul a fost curățat de către Giovanni Belzoni, o cantitate semnificativă de nisip fiind îndepărtată pentru a se putea intra.
Din curtea templului, treptele conduc spre terasa fațadei masive sculptate în stâncă, care are o înălțime de aproximativ 30 metri și lățimea de 35 metri. Păzind intrarea, trei dintre cele patru statui colosale celebre privesc peste apă în eternitate. Statuia din partea stângă s-a prăbușit în antichitate, partea superioară a acesteia aflându-se și astăzi pe pământ.
Statuile, înalte de peste 20 de metri, sunt însoțite de statui mai mici – ale mamei faraonului, Regina Tuya, ale soției sale Nefertari și ale unora dintre copiii săi. Deasupra intrării, între coloșii centrali, pe tron, este figura zeului-soare cu cap de șoim, Ra-Horakhty.
Acoperișul sălii mari este decorat cu vulturi, simbolizând zeița protectoare Nekhbet, fiind susținut de opt coloane, fiecare decorată cu o statuie Osiride a lui Ramses al II-lea. Reliefurile de pe pereți înfățișează priceperea și abilitățile faraonului în luptă, acesta fiind recunoscut pentru faptul că își călca dușmanii și îi zdrobea în fața zeilor.
Pe peretele de nord este o reprezentare a celebrei bătălii de la Kades (1274 î.Hr.), Siria de astăzi, unde Ramses și-a inspirat armata demoralizată astfel încât aceștia să câștige bătălia împotriva hitiților. Scena este dominată de un faimos relief al lui Ramses în carul său, trăgând cu săgeți în dușmanii săi care fugeau. De asemenea, este vizibilă tabăra egipteană, înconjurată de scuturile cu vârf rotund ale soldaților săi, dar și orașul hitit fortificat, înconjurat de râul Orontes.
Următoarea sală, vestibulul cu patru coloane în care Ramses și soția sa, Nefertari sunt arătați în fața zeilor, conduce către sanctuarul sacru, unde Ramses și triada de zei ai Marelui Templu stau pe tronurile lor.
Templul inițial a fost aliniat în așa fel încât în fiecare 21 februarie și 21 octombrie – ziua de naștere, respectiv ziua de încoronare a lui Ramses II – primele raze ale soarelui ce răsare se mută prin sala hipostilă, prin vestibul și apoi în sanctuar, unde luminează chipurile faraonului, a lui Ra-Horakhty și a lui Amon. Ptah, cel din partea stângă, nu trebuia să fie niciodată luminat.
Însă, de când templele au fost mutate, acest fenomen se întâmplă o zi mai târziu.
