Filosofie. Gândire. Nihilism. Nietzsche și conceptul său de supra-om
Friedrich Nietzsche (1844 -1900) este unul dintre filosofii cu cea mai mare influență asupra gândirii, scrierile sale fiind orientate către teme precum puterea, estetica, morala, nihilismul, istoria și scopul existenței.
Cunoscut pentru afirmația sa ”Dumnezeu este mort”, Nietzsche caută afirmarea individului prin propriile forțe, fără a căuta salvarea în sânul religiei.
Crescând sub influența lui Richard Wagner, pe care îl admira foarte mult (fapt pe care avea să îl regrete ulterior) și studiind și preluând o parte dintre ideile lui Schopenhauer, Nietzsche se delimitează la un moment-dat de ambii, pentru a-și desăvârși viziunea proprie, devenită ulterior celebră. Cu toate acestea, Nietzsche, asemenea lui Schopenhauer, nu a cunoscut faima în timpul vieții, care i-a fost una măcinată de greutăți și încheiată la capătul unei afecțiuni psihice severe.
Sumarizând principalele idei propuse de Nietzsche, putem afirma că viziunea sa se conturează în jurul conceptului de supra-om și a celui de dorință de putere.
Astfel:
- Nietzsche pornește de la mitologia greacă și analizează modelul dionisiac (irațional, luminos, calm), conchizând faptul că societatea vestică și creștinismul au făcut ca oamenii preponderent dionisiaci să fie foarte rari.
- Creștinismul este criticat pentru că îndeamnă la letargie, la inacțiune și la stăvilirea dorințelor, aspecte opuse modelului dionisiac.
- Fiind adeptul acțiunii și considerând că valorile actuale sunt unele false, Nietzsche credea cu tărie că societatea are nevoie de supra-oameni (de exemplu, Napoleon) care să-și impună propriile idei și să schimbe lumea.
- Acești supra-oameni nu sunt persoane tipice: își doresc și cresc prin puterea pe care o capătă, pot fi considerați ciudați sau nebuni, pot avea preferințe sexuale atipice, își exprimă emoțiile, uneori chiar violent și reprezintă idealul către care trebuie să tindă umanitatea.
- Supra-omul este acela care poate trece peste toate suferințele vieții și care acceptă nefericirea și durerea din lume.
- Nietzsche considera că materialul uman pentru supra-oameni este limitat, doar puțini putând atinge acest stadiu de îmbinare armonioasă dintre modelul dionisiac și cel apolinic (idee controversată, în contextul apariției discriminărilor rasiale și a ororilor celui de-Al Doilea Război Mondial, însă neformulată în scopul în care a fost ulterior exploatată.)
Friedrich Nietzsche rămâne unul dintre personajele cele mai fascinante ale gândirii filosofice, acesta introducând concepte noi și o viziune unică.
Astfel, Nietzsche analizează practic o veche dilemă a omenirii, a existenței, a sensului vieții în fața nimicului înconjurător (filosoful german fiind un adversar înverșunat al creștinismului/al religiei), scopul său fiind acela al realizării individuale, prin propriile forțe și resurse, împlinirea și transformarea în supra-om.
