Poarta Soarelui – enigmaticul portal antic din Tiahuanaco
Acest portal antic a fost creat dintr-un singur bloc de piatră, cântărind aproximativ 10 tone și având circa 3 metri înălțime și 4 metri lățime. Unii specialiști susțin faptul că datează din jurul anului 15.000 î.Hr.
Situată în vecinătatea unuia dintre cele mai minunate lacuri de pe Pământ — Lacul Titicaca — Poarta Soarelui a fost construită cu mii de ani în urmă, de o civilizație străveche care locuia în Bolivia modernă, pe situl arheologic Tiahuanaco.
De când exploratorii au descoperit structura enigmatică, atât arheologii, istoricii, cât și turiștii au rămas nedumeriți de fascinanta Poartă a Soarelui.
Aceasta este cunoscută drept unul dintre cele mai relevante exemple ale gradului de perfecțiune atins de constructorii vremurilor, atât din punct de vedere al artei, cât și pentru simbolismul reliefurilor sale.
Majoritatea experților confirm faptul că acest portal a fost creat dintr-un singur bloc de andezit cu dimensiuni impresionante.
În trecut, Poarta Soarelui făcea parte dintr-o construcție mai mare, situate cel mai probabil în vârful Piramidei Akapana sau la templul Kalasasaya, unde există mai multe construcții realizate din același material.
Misterioasa Poartă prezintă imagini incredibile, cea mai recunoscută fiind cea a lui Viracocha, care este înfățișat înconjurat de creaturi înaripate care îngenunchează în fața lui. Sunt oare reprezentări ale acelorași creaturi înaripate descoperite în Mesopotamia?
Viracocha este marea zeitate creatoare din mitologia pre-incașă și incașă din regiunea Anzilor, America de Sud. Potrivit legendei, Viracocha s-a înălțat din Lacul Titicaca pentru a aduce lumină și a creat soarele, luna și stelele.
Poarta Soarelui prezintă în partea dreaptă, sus, o crăpătură care împarte piatra în două. Se crede că ar fi fost lovită de fulger, însă această teorie nu poate fi verificată, întrucât nu există urme relevante în acest sens, astfel că rămâne un mister pentru arheologi.
Potrivit legendei Aymara, enigmaticul portal deține un secret pe care civilizațiile antice l-au lăsat ascuns pentru a ajuta umanitatea în vreme de necaz, astfel că reprezintă unul dintre cele mai importante și mai misterioase monumente.
Tiahuanaco a fost centrul vechii civilizații cu același nume, o cultură pre-incașă extrem de bine dezvoltată, care și-a bazat economia pe agricultură, arhitectură și creșterea animalelor. Civilizația antică locuia pe teritoriile platoului Collao, situat între sud-vestul Peru, vestul Boliviei, nordul Argentinei și părțile de nord ale Chile, regiuni din care cultura și-a transmis influențele tehnologice și religioase și către alte civilizații.
Orașul Tiahuanaco este recunoscut pentru incredibilul stil arhitectural, extrem de complex, decorat cu nenumărate reliefuri care, la rândul lor, sunt învăluite în mister.
Este compus din mai multe construcții arhitecturale importante: platformele în trepte Akapana, Akapana East și Pumapunku, incinte Kalasasaya, Kheri Kala, Putuni și Templul Semi-Subteran, Puerta del Sol (Poarta Soarelui) și Puma Punku care, la rândul său, are nenumărate structuri care sfidează, pur și simplu, cunoștințele arheologice de astăzi.
Aceste elemente arhitecturale fascinante prezintă detalii unice, care demonstrează o înaltă abilitate în modul de tăiere și sculptare a pietrei, respectiv cunoștințe aprofundate de geometrie descriptivă, parte a unui sistem absolut incredibil al construcțiilor antice.
Se consideră că Tiahuanaco este una dintre cele mai vechi civilizații din America de Sud, care a trăit începând din jurul anului 1.500 î.Hr. până în anul 1.000 d.Hr.
Această civilizație străveche a fost caracterizată prin deținerea de unelte și arme din bronz, ceea ce i-a conferit un mare avantaj tehnologic și militar față de celelalte culturi din America, în acea perioadă a istoriei. Dovadă în acest sens este și faptul că, în construcțiile lor, au fost găsite îmbinări din alamă, iar experții au descoperit și numeroase unelte și arme.
Anumite teorii susțin faptul că, după marele potop din jurul anului 11.000 î.Hr., supraviețuitorii au dezvoltat tehnici avansate de agricultură, care abia astăzi sunt studiate de anumiți experți în domeniu.
Această civilizație străveche a reușit să obțină, prin intermediul tehnicilor care nici până în prezent nu sunt bine înțelese, o producție în exces de porumb, quinoa, cartofi și maca (un nutrient foarte important, care este folosit și astăzi), deși clima fusese puternic afectată de o răcire semnificativă.
În celebra carte „Tiahuanaco, leagănul omului american”, sunt prezentate două teorii esențiale potrivit cărora Tiahuanaco ar fi cel mai vechi oraș de pe Pământ.
Având în vedere vechimea sa, unii cercetători au propus Tiahuanaco drept cultura-mamă a tuturor civilizațiilor sud-americane, în timp ce alții îl consideră capitala unui puternic imperiu antic, răspândit ulterior în Anzii Centrali.
