Profeția tulburătoare din 1099 a lui Ioan de la Ierusalim
Cea mai veche profeţie care a menționat Al Treilea Război Mondial este profeţia cavalerului templier Jehan de Vezelay, cunoscut şi sub numele de Ioan de la Ierusalim. Acesta şi-a scris viziunile în anii 1099.
Profeţia lui Ioan de la Ierusalim descrie cu o exactitate uluitoare istoria lumii până în anul 3000, iar ceea ce a descris acesta până în anul 2000 s-a împlinit deja. Profeţia sa este, de fapt, o descriere completă şi fidelă nu doar a actualei societăţi in care trăim astăzi, ci şi a situaţiei ecologice planetare actuale.
Iată ce spunea clarvăzătorul Ioan de la Ierusalim în urmă cu 923 de ani (în anul 1099):
„Văd şi ştiu. Ochii mei citesc in adâncurile cerului întâmplările viitoare şi eu trec dintr-un singur pas pragul Timpului. O mână mă conduce spre ceea ce voi nici nu vedeţi şi nici nu ştiti.
Peste 1000 de ani, Ierusalimul nu va mai fi oraşul lui Hristos. Creştinii veniţi în pelerinaj de departe nu vor mai putea intra după voia lor acolo unde ei aveau dreptul cândva să intre, în locurile care reprezintă leagănul credinţei lor.
Creştinii nu vor mai îndrăzni să se apropie de Sfântul Mormânt şi de relicvele credinţei lor, care vor fi în întregime sub paza şi supravegherea evreilor. Aceștia îşi vor ridica aici, din nou, templele şi ţara lor. Evreii vor umple lumea si o vor domina de la un capăt la celălalt, iar oamenii îşi vor pierde credinţa în Iisus Hristos pe întreg Pământul.
Continente şi lumi la care Herodot nici nu visa măcar vor fi descoperite de oameni dincolo de marile păduri de care vorbeşte Tacit şi dincolo de oceanul nesfârşit de apă care începe imediat după Coloanele lui Hercule (este vorba despre descoperirea Americii, care pe vremea profetului Ioan de la Ierusalim nu era descoperită încă și se afla dincolo de Gibraltar, numit în antichitate Coloanele lui Hercule).
Peste 1000 de ani de aici încolo toate micile ţări ale Europei şi câteva alte ţări mari şi puternice se vor uni într-un singur imperiu (Uniunea Europeană). Apoi războaie fără număr vor începe cu popoarele Răsăritului.
Peste 1000 de ani, oamenii vor scotoci fundul mărilor cu corăbii care merg pe sub ape şi vor zbura cu navele în cer, printre stele. Ei vor ţine în pumnii lor puterea Soarelui, se vor crede dumnezei şi vor înălţa spre cer mii de clădiri cât Turnul lui Babel pe toată suprafaţa Pământului.
Fiecare oraş va deveni o Sodomă. Obiceiuri spurcate vor deveni firesti. Oamenii vor fi mulţi ca nisipurile, vor popula pustiurile şi mările, vor fi puternici ca nişte zei şi chiar se vor crede (dumne)zei.
Omul va deveni atât de însetat de putere încât această sete nu va mai putea fi potolită. Dar la capătul acestui drum îl va pândi prăbuşirea în abis.
Peste 1000 de ani, foametea va domni pe cea mai mare intindere a Pământului, va arde măruntaiele oamenilor, care vor dori cu ardoare să schimbe lumea. Atunci vor apărea negustorii de iluzii, dar iluziile pe care ei le vor vinde oamenilor vor otrăvi sufletele, vor pângări trupurile şi vor întuneca minţile.
Atunci se vor porni răzmeriţe şi războaie cumplite, vor fi comise omoruri şi nelegiuiri şi viclenii aşa de mari încât lumea întreagă va deveni un iad şi fiecare zi va fi precum o Apocalipsă.
Oamenii vor cădea în păcate trupeşti înfiorătoare – bărbaţii şi femeile se vor destrăbăla la vedere, iar femeia va fi cutezătoare şi semeaţă în destrăbălarea ei.
Popoarele se vor topi într-o unire fără rost, vor forma o adunătură în care fiecare se va simţi singur, legea va fi uitată, tradiția pierdută, credinţa abandonată.
Din pricina acestei destrăbălări și a acestui haos, sângele va deveni impur, răul se va întinde dintr-un pat în alt pat precum focul de la o casă la altă casă, boli cumplite şi molime înfricoșătoare se vor abate peste locuitori, trupurile vor putrezi de vii adunând în ele toate bolile pământului, fețele se vor acoperi de răni şi bube cu puroi, membrele se vor descărna şi dragostea trupească va fi o primejdie de moarte pentru oricine (HIV, SIDA).
Peste 1000 de ani, peste tot se vor răspândi ereziile, precum o apă revărsată. Ura cea mai crâncenă va domni între popoare.
Peste 1000 de ani, lumea va ajunge la un cinism şi o prefăcătorie atât de mari încât cel care este putred de bogat şi doarme pe sacii plini cu aur va primi ajutor și sprijin şi va primi hrană de pomană, iar el la rândul său se va preface că-i ajută pe săraci, dar ce va da el săracilor cu o mână le va lua înapoi înzecit cu cealaltă.
Peste 1000 de ani, lumea întreagă va deveni o piaţă în care fiecare lucru îşi va avea preţul lui și totul va fi de vânzare.
Carnea şi munca omului îşi vor avea şi ele preţul lor, ochi de om şi inimi de om scoase din piepturi se vor vinde altora (transplantul/traficul de organe).
Cuvântul dat, onoarea sau credinţa nu vor mai valora nimic. Omul va ajunge cu adevărat stăpânul Pământului, dar pământul va fi sterp, apa otrăvită şi putredă, văzduhul va fi dogoritor.
Peste 1000 de ani viaţa, se va scumpi, fiindcă bogăţiile Pământului vor secătui, iar bogatul va trăi ascuns în bogăţia sa precum lupul în vizuină.
Peste 1000 de ani, cei care vor conduce lumea nu vor avea niciun dumnezeu, vor fi suverani fără credinţă şi onoare, al căror nume nimeni nu-l va cunoaşte, vor porunci mulţimilor neştiutoare şi indiferente şi le vor hotărî soarta de la adăpostul palatelor lor ascunse de ochii lumii, de dinapoia zidurilor impenetrabile. Nimeni nu va participa la adunările lor şi la sfatul lor. Vor face în aşa fel încât orice om să ducă o viaţă de sclav, dar să se creadă liber şi fericit.
Peste 1000 de ani, Soarele va dogorî cu putere şi va pârjoli câmpiile, apa se va ascunde tot mai adânc sub pământ şi se va împuţina, văzduhul nu va mai apăra omul de căldura soarelui, lumina va arde pielea şi ochii.
Peste 1000 de ani, cei saraci si lipsiţi de drepturi, cei fără acoperiş deasupra capului vor porni un război distrugător, în care vor fi ocupate multe ţări şi în care luptele cumplite vor aminti de năvălirile barbare de odinioară.”
