Una dintre cele mai misterioase civilizații din istorie: olmecii
Olmecii reprezintă una dintre cele mai puțin înțelese și mai enigmatice civilizații ale lumii antice.
Recunoscută pentru sculpturile colosale – capetele imense de piatră – civilizația a apărut pentru prima dată în Golful Mexic, în apropierea Tabasco și Veracruz (1600 î.Hr.). Ulterior, olmecii au devenit o putere agricolă și comercială dominantă.
Această civilizație a înflorit în următorii 1200 de ani, răspândindu-se în sudul, vestul și centrul Mexicului și în Guatemala actuală. În cele din urmă, culturile vecine i-au „absorbit”, așa cum se întâmplă cu cele mai multe civilizații ale Terrei.
Astfel, deși au dispărut din evidența istorică, tradițiile lor culturale au supraviețuit ;i în civilizațiile ulterioare, precum cea mayașă și aztecă.
Istoricii moderni recunosc această cultură fascinantă, mai ales datorită inovațiilor extraordinare precum primul sistem de scriere din emisfera vestică, calendarul, conceptul matematic și jocul cu mingi de cauciuc.
O civilizație stranie
În fond, despre acești primi oameni care au apărut în America mileniului III î.e.n., se cunosc foarte puține amănunte. Nu știm nimic clar referitor la religia, la viața socială, la obiceiurile, la relațiile de familie, la modul în care această societate a înflorit (în câmpia mlăștinoasă situată pe litoralul golfului Campeche) și, mai mult decât atât, nu știm nici măcar dacă numele de olmeci este cel original.
Cuvântul olmec este un cuvânt nahuatl, folosit în civilizația aztecă. Numele înseamnă oameni din cauciuc sau oameni din țările de cauciuc, făcând referire la capacitatea lor de a cultiva cauciuc din latexul arborelui specific.
Regiunea în care olmecii au ajuns pentru prima oară în evidență este comparabilă cu Semiluna Fertilă din Mesopotamia. Cu alte cuvinte, este o regiune în care factorii ecologici s-au combinat, creând condiții ideale pentru agricultură.
În regiunile de câmpie din Tabasco și Veracruz, Mexic, clima este umedă. Precipitațiile sunt abundente, iar solul este bogat. Astfel, zona fertilă a permis societății olmece timpurii să cultive porumb și fasole din abundență – ducând la excedente agricole. Această abundență de alimente a permis populației să înflorească. Populația s-a dezvoltat, oamenii s-au îmbogățit și probabil cei mai bogați dintre ei au dominat întreaga zonă.
San Lorenzo/Tenochtitlán
Olmecii erau o cultură neolitică, iar excedentele agricole au permis apariția unei clase de artizani. Au fost producători prolifici de ceramică, sculptură, unelte din piatră și figurine.
În jurul anului 1500 î.Hr., olmecii au pus bazele orașului San Lorenzo/Tenochtitlan – unul dintre cele mai mari orașe din existența lor. Situat pe o insulă, în mijlocul râului Coatzacoalcos, acesta proteja culturile de inundații. Arheologii cred că cea mai mare populație din San Lorenzo a fost de aproximativ 1.300 de oameni.
În perioada formativă timpurie (1500-900 î.Hr.), San Lorenzo a devenit un important centru comercial, care a îmbogățit și mai mult civilizația olmecă. Săpăturile arheologice au scos la iveală mai multe obiecte care nu sunt originare din regiune – jadul, obsidianul, serpentinitul, bazaltul și bunurile comerciale precum pene, blănuri și scoici.
Religie și cultură
În prezent, nicio clădire religioasă olmecă nu a fost încă descoperită. Chiar și așa însă, arheologii au descoperit mai multe clădiri care, cel mai probabil, serveau ritualurilor/scopurilor religioase.
Este posibil ca olmecii să fi crezut într-un cosmos format din trei părți: lumea de dedesubt/subterană, Pământul și Cerul. Olmecii aveau șamani care conduceau ritualurile religioase. De asemenea, aceștia au practicat sacrificiile umane.
Capetele gigantice
Olmecii au avut o pasiune pentru sculptură – îndeosebi pentru celebrele capete uriașe. Până în prezent, s-au descoperit peste 70 astfel de sculpturi. Acestea sunt din bazalt, adus de la sute de kilometri. Nu se știe modul în care a fost posibil acest transport, iar arheologii cred că sculptorii olmeci realizau operele de artă dintr-un singur bloc de piatră, care putea atinge chiar și 3 metri înălțime.
Capetele surprinzător de mari, cu buzele groase, cu colțurile gurii direcționate în jos, cu ochi oblici, nasuri mici și groase produc o impresie atât de stranie (o fizionomie atât de neobișnuită), încât antropologii încă nu au putut elucida despre ce rasă ar putea fi vorba.
Un amestec al culturii negroide, europoide și mongoloide? Sau poate amestecul dintre populația locală și alte populații? Un asemenea amalgam de trăsături este imposibil de explicat. Proporțiile corporale, forma și mărimea capului în raport cu membrele, etc. – un melanj bizar, care nu poate fi realizat pe căi naturale.
Statuile olmece au o greutate de până la 35 de tone, sunt cioplite din bazalt greu și dur și provin din masivul Los Tuxlas, aflat la o distanță de 120 km de locul de amplasare. Cel mai mare cap are o greutate de 60 tone – un colos despre care nu se știe cum a putut fi transportat.
Declinul și descoperirile ulterioare
Cauza declinului acestei misterioase civilizații este necunoscută. Cu toate acestea, arheologii speculează cauza ca fiind un cumul de factori, precum războiul și lipsa hranei cauzată de inundații sau erupții vulcanice.
Dar olmecii nu au dispărut complet. În jurul anului 400 î.e.n., aceștia au început să se transforme în ceea cunoaștem sub numele de cultura epi-olmecă.
Similar civilizației minoice din Creta, multe aspecte ale acestei culturi au rămas necunoscute. Cu toate acestea, arheologii continuă să facă descoperiri absolut uluitoare.
La începutul anilor ’90, muncitorii care construiau un drum în Veracruz au descoperit o tăbliță antică, numită blocul Cascajal. Aceasta conține cel mai vechi exemplu cunoscut de scriere olmecă. Sculptat în jurul anului 900 î.Hr., blocul Cascajal conține 62 de glife, în 28 de modele diferite. Deși cercetătorii consideră că blocul respectă regulile gramaticale și sintaxice, aceștia nu au putut descifra încă această scriere.
Olmecii aveau un coeficient de inteligență ridicat. Mărturie stau și cele șapte oglinzi descoperite – construite din hematit, magnetit și ilmenit – care prezintă o concavitate extrem de precisă. Oglinzile sunt perfect șlefuite, astfel încât pare că nici cei mai buni șlefuitori de diamante ai zilelor noastre n-ar putea repeta această performanță. Însă cui și în ce scop au folosit olmecii aceste oglinzi rămâne o enigmă.
Piramida din La Venta, Mexico, are o înălțime de 34 de metri și suprafața bazei de 15.000 metri pătrați. Este străbătută de 10 șanțuri longitudinale, situate la distanțe egale – un indiciu că olmecii ar fi cunoscut foarte bine și sistemul zecimal.
Astfel, civilizația olmecă pare că a apărut din senin, neprezentând o uniformitate rasială. Statuile sculptate de enigmaticii oameni ai lumii antice lasă să se întrevadă aceste defecte de natură cromozomială. Unii specialiști au avansat ideea conform căreia acest popor inteligent și muncitor ar fi fost măcinat de boli cromozomiale. Sunt însă doar presupuneri.
După dispariția olmecilor, într-o zonă apropiată se naște – la fel de misterios – o altă civilizație: cea mayașă.
Ca și olmecii, mayașii au dispărut în mod straniu.
Care este adevărul despre aceste fascinante civilizații antice? Ne va fi dezvăluit vreodată?
